La trezeci de ani după ce a fost ales cancelar şi la douăzeci şi doi de ani de la reunificarea Germaniei, Helmut Kohl acceptă să fie sărbătorit drept părinte al unificării germane. În realitate însă – polemizează Wolgang Münchau –, odată cu anexarea pripită a RDG-ului la RFG, el a pregătit terenul pentru criza euro. Text preluat de pe siteul presseurop.eu/ro Wolfgang Münchau

Iată-l din nou în sala fracţiunii CDU/CSU [Uniunea Creştin-Democrată/Uniunea Creştin-Socială din Bavaria] din Bundestag. Unul dintre ultimii mari creştin-democraţi fideli ideii europene, încercuit de o armată de eurosceptici, care l-au aplaudat politicos cu prilejul vizitei la Reichstag. Helmut Kohl se teme pe bună dreptate pentru marele său vis al unificării europene.

Kohl, care niciodată nu ducea lipsă de metafore, vorbea pe atunci despre două feţe ale aceleiaşi medalii: unitatea germană şi cea europeană. A fost, fără îndoială, o formulă nimerită, în care a crezut şi el, probabil. Totuşi ea s-a dovedit falsă. Unificarea Germaniei nu este reversul unităţii europene, ci opusul ei. Reunificarea nu e doar una dintre cauzele profunde ale crizei euro, ci şi una dintre cauzele incapacităţii noastre de a soluţiona criza. Iată în ce constă, de fapt, adevărata tragedie a lui Helmut Kohl: prin marea sa faptă politică (unitatea germană), el a pregătit distrugerea marelui său vis (unitatea europeană). Schimbare de cultură politică

Reunificarea pripită a costat aproape două mii de miliarde de euro pentru plăţi de transfer. Este cel mai concludent exemplu de prost management economic din istoria lumii. Un record care e pe punctul să fie depăşit abia acum de dezastrul monedei unice europene. N-ar trebui să ne mirăm că cetăţenii germani, care au suportat deja (şi încă suportă) plăţi de transfer către Germania de Est, nu mai vor o uniune de transfer în Europa.

Sunt ferm convi