Cazul Dan Diaconescu a fost abordat de comentatorii autohtoni sub semnul uneia dintre cele mai păcătoase năravuri ale presei noastre: Necesarei explicări a unei realităţi îi e preferată atitudinea faţă de această realitate. Sursa: EVZ

Succesul electoral obţinut de Dan Diaconescu prin telenovela Oltchim e o realitate.

Imensa majoritate a comentatorilor s-au năpustit asupra ei pentru a o scuipa, a o înjura şi chiar a o pălmui, în stilul cuconiţelor ultragiate de propuneri bărbăteşti deşucheate.

Eu însă, învăţăcel al lui Tata Moşu Marx în materie de apropiere de realitate, voi încerca să explic de ce a dat lovitura Dan Diaconescu.

Luătorii de poziţie - dacă le putem spune aşa – au zis şi au scris cu o ironie amară că prin scandalul Oltchim politicianul Dan Diaconescu şi-a făcut cu bani puţini o publicitate electorală uriaşă.

Într-adevăr, dacă ne gîndim că Dan Diaconescu a fost în aceste zile subiectul numărul unu nu numai al taifasurilor TV, dar şi al taifasurilor de crîşmă, dibuim de îndată că momentul a fost unul de publicitate electorală maximă pentru Dan Diaconescu.

S-a vorbit de faptul că un alt politician ar fi dat sume uriașe pentru a i se face o publicitate atît de grozavă.

Da, dar acest politician ar fi dat banii degeaba.

Oricîți bani ai vîrî într-o campanie de publicitate, dacă tu, politician, n-ai carismă, ratingurile și tirajele emisiunilor plătite de tine vor fi sub nivelul mării.

Dan Diaconescu n-a plătit un chior pentru aparițiile sale la televiziunile de știri.

Televiziunile de știri au făcut însă ratinguri uriașe transmițîndu-l pe Dan Diaconescu.

Fără să-i plătească însă pentru asta un chior lui Dan Diaconescu.

Batjocoritorii acestei realităţi trec cu vederea un amănunt crucial:

Numai Dan Diaconescu putea să transforme un fapt pur comercial – licitarea Oltchim – într-un spectacol vînat de