Prăvălia noastră a intrat în reparaţie. Unii cârpesc de zor tavanul, alţii lustruiesc gresia de pe vremea lui Brejnev, o altă categorie de oameni aranjează puţinele conserve şi vinuri pe care le avem de vânzare, toate în recipiente de sticlă, pentru a da imagine cât de cât de comerţ modern dughenei. Numai vânzătoarea Maşa, cu părul făcut „himie“ şi o mutră hâdă, stă mândră în uşa alimentarei şi le zâmbeşte în dispreţ trecătorilor.

Cam aşa arată Moldova astăzi, iar în locul Maşei poate fi orice funcţionar veşnic în funcţie - de la sutele de poliţişti de la Rutieră, care acum sunt în chinurile examenelor, până la Viorel Chetraru, care mai ieri nu se recomanda să candideze la funcţia de director CNA, iar acum e ca şi şef la noul Centru Anticorupţie. În prăvălia noastră naţională au început cică reformele. Numai că acolo muncitorii mimeaza reparaţia şi toţi zâmbesc de naivitatea prostimii. „Schimbarea la faţă" din Moldova e de dragul câtorva europeni sau birocraţi de la Bruxelles, nu că cineva de la guvernare şi le-ar dori cu adevărat.

Aşa-zisa reformă a lui Recean mi-a adus aminte de val-vârtejul lui Voronin, de prin 2008, când la fel ar fi fost testaţi şi reangajaţi poliţiştii de la Rutieră. Se spunea atunci că agenţii de circulaţie vor şti neapărat o limbă străină, vor fi înalţi şi supli, şi, Doamne fereşte!, nu vor lua mită. S-a schimbat guvernarea, iar în târg se vorbea că mai-marii de la Interne au vândut până şi funcţiile de comisari de raioane. Chiar vara trecută oameni bine informaţi mi-au spus că, dacă vrei să devii student la Poliţie, trebuie să cotizezi la comisia de admitere cu 3.000-5.000 de euro. Asta numai ca să fii admis. Înţelegeţi acum de ce se întâmplă ca junele ajuns cu bastonul în intersecţie vrea să făcă „măcar o mie de lei pe un ceas". Acum, aceleaşi personaje, examinatori şi examinaţi, în aceeaşi instituţie, fac reforma... pe care să