O stire neasteptata difuzata marti dimineata la toate televiziunile romanesti a tulburat obisnuitele stereotipuri, in politica noastra post-decembrista: un domn a refuzat un post de ministru, adica exact acel post la care se inghesuie de obicei o gramada de domni, ca la borcanul cu miere.

Profesia de ministru nu-i o profesie. E un fotoliu

Faptul ar fi de necrezut, daca n-am sti ca acel domn se numeste Raed Arafat si ca, prin modul cum s-a prezentat pana acum in fata telespectatorilor, a dovedit de fiecare data ca-l intereseaza mai mult profesia, decat mierea.

In orice caz, este o oarecare diferenta intre stilul in care domnul Arafat se distanteaza de borcan si repeziciunea cu care doamna Mona Pivniceru s-a napustit la miere, dand cu profesia de pamant si spunand adio postului de magistrat la CSM.

Oricine se intreaba in mod firesc ce-l determina pe profesionistul Arafat sa nu-si lase meseria de izbeliste si ce-i face pe altii sa se imbulzeasca la fotoliu.

Ar putea sa existe mai multe explicatii. Una din ele este insasi profesia doctorului Arafat, pretuita de cei din jur, in timp ce profesia amatorilor de fotolii nu este cu nimic mai buna sau mai rea, decat a altora la fel de insipizi.

O regula de aur, aparuta candva ca replica in piesa "Revizorul" de Gogol, spunea ca, pentru cine nu este in stare sa faca o treaba ca lumea, singura solutie onorabila este sa-i conduca pe altii si sa-i invete cum sa faca ei acea treaba.

Capatuirea familionului

Dar exista si alta explicatie, aproape perversa. Nu poti trece indiferent pe langa faptul ca un fost ministru a fost acuzat ca ar fi favorizat afacerile fiului sau, altii ca si-au angajat sotiile in sistemul propriilor ministere sau au dat o mana de ajutor in afacerile a tot felul de frati si cumnati.

Pe scurt, in targ se vorbe