Lăsaţi pe drumuri, fără joburi şi cu viaţa amanetată la bancă pentru o casă pe pământ străin, românii din Spania s-au trezit şi fără asistenţă medicală. Bugetul alocat sănătăţii a fost redus de Guvernul de la Madrid cu un sfert. Şi primii tăiaţi de pe listă au fost imigranţii.

Practic, cu excepţia gravidelor şi a copiilor, dintr-un milion de români, doar în jur de două sute de mii mai au acces la medic şi tratamente.

Cecilia Vetor munceşte în Alcala de Henarez de patru ani. A început la o grădiniţă şi apoi a făcut curăţenie în casele spaniolilor. Niciodată nu a insistat pentru un contract legal de muncă. Accesul la serviciile medicale îi era asigurat oricum. Şi ei şi familiei.

Şi dacă legea spaniolă i-a permis, anul trecut, Cecilia s-a hotărât să-şi aducă în Spania, la tratament, şi fiica paralizată. În România, fata locuia cu bunica, prea bătrână însă pentru a-i purta şi ei de grijă.

"Aş fi vrut să fac ceva, pentru că ştiu că mama moare prima şi nu copilul şi atunci în speranţa că o s-o integrez în societate, să poată fi pe picioarele ei, chiar să aibă o viaţă normală, aici erau posibilităţi", spune Cecilia vetor, şomeră în Spania.

Fără a-i nominaliza pe români, ministrul Sănătăţii a anunţat că numai în 2009, şapte sute de mii de cetăţeni europeni au primit ilegal asistenţă medicală. Nici în spitale nu mai e atât de bine ca înainte de recesiune.

Olivia Pintilei este asistentă medicală. Tocmai a fost concediată dintr-o clinică privată care avea contracte de prestări servicii cu statul. Nu s-a obişnuit deocamdată, cu statutul de şomer aşa că vorbeşte ca şi cum ÎNCĂ ar lucra în sistem.

Olivia spune că listele de aşteptare la medici au devenit atât de lungi, încât pacienţii trebuie să aştepte cu lunile până să primească o reţetă.

Reducerile i-au obligat pe managerii de spitale să