Ministrul Economiei, Daniel Chitoiu, trebuia sa raspunda cu capul pentru privatizarea Oltchim. Combinatul nu e privatizat, dar nici capul nu-l doare, odata ce concluzia sa e clara. ”Din punctul meu de vedere, domnul Vulpescu trebuie schimbat din functie, iar acest lucru va fi facut in momentul incheierii procesului de privatizare la Oltchim”, a spus Chitoiu. Premierul Ponta nu are niciun motiv sa-l contrazica, mai ales ca ministrul Economiei nu a fost oricine, in PNL, ci inlocuitorul la comanda a lui Crin Antonescu.
Asa ca Remus Vulpescu pare a fi tapul ispasitor ideal: a venit la Guvern in mandatul lui Ungureanu si a suparat cativa analisti media, fiindca i-ar fi permis lui Dan Diaconescu sa faca circ la OPSPI. Daca ne gandim un minut, aceasta ar fi singura miscare in care putea interveni, daca folosea vreo chichita legala pentru a bloca accesul presei la o sedinta publica de privatizare. Pentru asta cred ca trebuia sa fii un sef, un chichitoiu, nu un biet functionar la Privatizari. Dar, e suficienta si o singura bata la un car cu oale.
Pe de alta parte, ce-ar fi daca s-ar descoperi ca Vulpescu e cel care a gasit solutia la Hidroelectrica? Presa a speculat asupra paternitatii ideii care a scapat compania de baietii destepti din energie. Nici astazi nu se cunoaste autorul, dar majoritatea analistilor si mai ales politicienii se mandresc cu rezultatul: au fost crescute incasarile Hidroelectrica.
Dar daca ar citi cineva presa economica si ar vedea ca Vulpescu discuta in iulie o strategie diferita de rezolvare a cazului Oltchim, prin implicarea unui management privat, a unui administrator special importat din occident, care ar fi putut, in 16 saptamani, sa ofere solutia pentru a trece firma pe profit? Un exemplu de succes ar fi chiar interventia acelei companii in Ungaria, la un combinat asemanator Oltchim. La noi nu s-a putut. Poate ca s-ar afla,
