Pe lângă incompetența managementului sau contextul nefavorabil, un motiv important pentru care Oltchim a ajuns în situația dramatică de acum este atitudinea radicală a tuturor părților implicate.
Prima și cea mai inflexibilă dintre părți este Ministerul Economiei. Acesta nu a acceptat până acum să negocieze cu acționarii minoritari în problema conversiei creanței sale (deținută prin intermediul AVAS) în acțiuni, măsură pe care a încercat-o prima dată în noiembrie 2003.
Atunci, statul ajunsese la o pondere de 95% din acțiunile societății, însă măsura a fost contestată de acționarii minoritari SIF Oltenia și Lindsell Enterprises, care erau practic scoși din companie prin această măsură. De-abia în vara anului 2006 Guvernul de atunci a renunțat la măsură, din cauză că procesul se prelungise deja foarte mult și nici nu părea să dea câștig de cauză statului, care încălcase legislația pieței de capital, neoferind și acționarilor minoritari dreptul să participe la majorarea capitalului social.
Mai recent, Ministerul Economiei a mai încercat aceeași măsură în anul 2009, ea fiind însă contestată de acționarul minoritar PCC SE la Comisia Europeană. Verdictul de la Bruxelles, favorabil statului, a venit de-abia în primăvara acestui an, când Oltchim era deja pe butuci, însă noul Guvern nu a mai ținut oricum cont de el.
Conversia creanțelor se poate face și la prețul pieței
Dacă ar fi mai flexibil, statul s-ar putea așeza la masa negocierilor cu ceilalți acționari și ar putea propune variante alternative. Una dintre ele este conversia acțiunilor la prețul de piață, și nu la valoarea nominală de 0,1 lei, cum s-a încercat până acum. Prețul de acum de la Bursă este 0,55 lei pe acțiune, iar prețul mediu ponderat pe ultimul an este de aproape 1,1 lei pe acțiune. Asta ar însemna un număr mai mic de acțiuni pentru stat, a cărui creanță nu valor
