Este ultima zi de înscriere şi, la sfârşitul ei, opinia publică ar trebui să ştie cine se încumetă să candideze la funcţia de procuror general şi la cea de şef al DNA. Nu sunt însă mulţi doritori. Din această cauză, Ministerul Justiţiei a fost nevoit să prelungească cu două săptămâni termenele de depunere a dosarelor şi de selecţie a candidaţilor, numele înlocuitorilor Codruţei Kovesi şi lui Daniel Morar urmând să fie cunoscute abia la data de 1 noiembrie. Până astăzi însă, doar patru magistraţi îşi declaraseră intenţia de a participa la examen: procurorul din Târgu Jiu, Gheorghe Moţa, şi Tiberiu Niţu, fost adjunct al procurorului republicii, pentru Parchetul General, doamna Kovesi şi procurorul clujean Ioan Irimie pentru Direcţia Naţională Anticorupţie. Dacă nu cade o ploaie de candidaturi până la închiderea ghişeului, ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, nu are ce tria. De fapt, toţi cei patru aspiranţi trebuie neapărat să rămână în cărţi pentru a crea impresia că posturile au fost ocupate prin concurs.

De ce atâta lipsă de entuziasm pentru ocuparea celor mai importante funcţii din sistemul judiciar? Unii magistraţi s-ar putea să nu se califice, adică să nu îndeplinească criteriile expuse pe pagina de Internet a Ministerului Justiţiei. Li se cere să aibă solide cunoştinţe profesionale şi manageriale, spirit de echipă, capacitate de organizare, de „analiză, sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung”, să se adapteze rapid, să fie iuţi în luarea deciziilor, în continuă perfecţionare, buni colegi, abili comunicatori, să aibă o conduită exemplară, să fie integri, motivaţi şi rezistenţi la stres. Ei vor depune, de asemenea, un proiect propriu, cuprinzând viziunea lor despre instituţie, obiectivele propuse şi modul în care vor să conducă. Se conturează, astfel, portretul procurorului şef ideal, care pe unii i-ar putea intimid