„Concesionarul se obligă să păstreze aspectul arhitectural şi peisagistic al imobilului Cazinou Constanţa, în conformitate cu statutul acestuia de monument istoric de interes naţional"

Clădirea simbol a Constanţei, aflată într-un stadiu avansat de degradare, nu a fost întotdeauna neinteresantă pentru autorităţile locale.

Pe 7 februarie 2000, pe final de mandat, administraţia condusă de Gheorghe Mihăieşi a obţinut o mare victorie: a redat Cazinoul Constanţei. În anii de dinainte, clădirea se afla în patrimoniul Litoral SA, societate care s-a luptat până la ultima instanţă pentru a-şi păstra clădirea istorică. Totuşi, judecătorii Curţii de Apel Constanţa au dat câştig de cauză municipiului, iar patrimoniul a fost reîntregit. Pe 20 octombrie 2000, Curtea Supremă de Justiţie a reanalizat cauza, la cererea Litoral SA, şi a declarat recursul ca fiind nefondat. „Necontestat, construcţia în litigiu a fost edificată în perioada 1905 - 1910 din fondurile aparţinând Primăriei Constanţa, pe o porţiune de teren recuperată din mare prin lucrări de protejare-faleză, continuarea digului de protecţie şi a unei umpluturi în spatele acestuia din aceeaşi sursă de finanţare. Situaţia este confirmată cu actul din 8 august 1905 emis de Ministerul de Lucrări Publice. De la darea în folosinţă în anul 1910 şi până în anul 1949, imobilul a fost inclus în listele de inventar ale Primăriei oraşului Constanţa, făcând parte din domeniul privat al oraşului Constanţa, unitatea administrativ-teritorială menţionată şi-a exercitat prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului în mod public, continuu, netulburat şi sub nume de proprietar din 1910 până în 1949. Începând din acest an, imobilul s-a aflat doar în administrarea, folosinţa ori detenţia unor unităţi de turism, care însă nu au dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia", se spune în hotărârea instanţei. Pentru aceste