Trăim într-o lume paranoică, handicapată prin lipsa bunului simţ şi tulburată de frustrări psihopatice. Dacă răposatul Caligula ar arunca – ipotetic – ochii pe meleagurile actuale ale României, ar fi invidios nevoie mare pe situaţia noastră. Credeţi că mai contează ce spune legenda, anume că mai sus amintitul împărat roman şi-ar fi făcut armăsarul consul? Am avut noi, „graţie” unui sistem pervertit de numiri politice, consuli mult mai reduşi (din punctul de vedere al interiorului cutiei craniene)… Aşadar, din ciclul „Să facă străinii haz de necazul nostru”, avem zilele astea noi şi noi episoade din viaţa suspect de tumultoasă a marelui D.D., pe care, cu voia dvs., l-aş numi (măcar astăzi) Distrugătorul Datoriilor!

Aşa cum aţi remarcat de vreo 2-3 săptămâni încoace, D.D.-ul joacă o carte exagerat de mare. Mai precis, conştient de apropierea cu paşi repezi a campaniei electorale de toamnă – iarnă, mentalistul acestui univers chinuit de prezenţa unor fiinţe abjecte şi-a intrat în rolul de „salvatore della patria”. Acest posibil autoproclamat Simon Bolivar mioritic, exaltat pe alocuri în manifestări şi cuvântări, a vrut să-şi facă publicitate pe spinarea unei companii falimentare, ţinută în viaţă doar pentru a fi vândută unui şmecher, dar la un preţ de rahat. Cu largul concurs al statului, care nu a verificat înainte dacă Distrugătorul Datoriilor are sau nu caşcavalul urât mirositor, micuţul Bolivar de Caracal a fost la un pas să păcălească lumea. În ultimul ceas, Ponta&Co. au intuit că sunt la un vârf de ac de un show incredibil, iar cretinismul ăla de licitaţie s-a anulat. În replică, Bolivar ameninţă acum cu instanţa, dar şi cu o candidatură a sa pe orice colegiu va merge Ponta. De ce? Păi vrea să îi răpească acestuia plăcerea de a merge în Parlamentul României, dar şi de a mai fi prim-ministru. Probabil are vreo reverie cu sine pe post de locatar la Palatul