Trecem la domeniul economiei, abordat în artico­lul intitulat „Datele dv. personale valorează aur“, publicat în New York Times de Steve Lohr. Ideea esen­ţială: societăţile în care deciziile se iau în funcţie de analiza de date au o productivitate mai mare cu 5–6%. Conform unui raport publicat în 2011 de McKinsey Global Institute – biroul de studiu al Mc Kinsey & Co. – Statele Unite au nevoie în prezent de 140.000–190.000 de persoane suplimentare, dotate „cu excelente competenţe de analiză“, precum şi de 1,5 milioane de persoane specializate în culegerea datelor, după ce au urmat o formaţie complementară. Polul sau (mai bine) clusterul principal de avalanşă de date (big data) se află în faimoasa Silicon Valley. În ce constă această avalanşă de date? După IDC, societate specializată în analiza datelor de pe internet, cantitatea acestora creşte cu 50% în fiecare an. Informaţiile nu au întotdeauna importanţă, dar au calitatea de a fi noi. În întreaga lume există un număr incalculabil de captoare numerice instalate pe echipamente industriale, încât s-a conturat un „internet industrial“. Avalanşa de informaţii necesită o analiză a unei cantităţi considerabile de date, iar luarea unei decizii instantanee înseamnă un efort titanic în faţa fenomenului „big data“. Anecdotele cu tâlc, care arată că un raţionament fondat pe cifre (date numerice) aduce profituri considerabile, sunt multe. Una a devenit foarte cunoscută: în anul 2003, Michael Lewis – scriitor şi jurnalist american specializat în economie/finanţe – a publicat „Moneyball“, o carte în care povesteşte cum o echipă modestă de baschet, Oakland Athletics, a utilizat cu abilitate o întreagă colecţie de cifre şi sta­tistici, cel puţin aparent neluate în seamă de marile echipe, spre a repera jucători subestimaţi. Opera­ţiunea a reuşit, aducând câştiguri considerabile, deoarece jucătorii descoperiţi au f