Când ne simţeam mai lipsiţi de subiecte de factură nouă, altceva decât licitaţii, galerii şi expoziţii, un spirit mai degrabă de nestăvilit decât neodihnit, ne propune ceva tare rău. E vorba de Şcoala de la Baia Mare, un subiect mai degrabă uitat decât necunoscut, uitat înainte de a-l fi cunoscut, dispărut în lumina Balcicului sau în umbra plasticii ardeleneşti. Era la modă pe la începutul anilor '90, când ne miram că tot felul de personaje adună tot ce are nume maghiar de pe piaţa bucureşteană, singura de amploare şi la vedere, şi atunci şi acum. Şcoala de la Baia Mare, se şuşotea atunci, aşa, ca pentru cunoscători. Subiectul nu a explodat niciodată la noi şi nu o va face nici acum, chit că se vine cu chestii tari, clare, interesante şi revelatoare, chiar legate de un subiect la mare modă, şi care începe tot cu B, ca, de exemplu, Budapesta, Bucureşti sau Baia Mare, ca să luăm trei oraşe la întâmplare, dar neapărat în ordinea asta.

Ce avem din prezent? O expoziţie de grafică la Institutul Cultural Maghiar din Bucureşti şi peste 80 de picturi la fantastica galerie pusă în lumină de ColorsArt la SWAN Park, complexul nou-nouţ de birouri din Şoseaua Bucureşti Nord, adică Pipera. Lucrările aparţin, într-o majoritate dominantă, galeriei MissionArt din Budapesta, harnică în a cerceta şi a promova fenomenul artistic Baia Mare pe la gazde prestigioase din Mitteleuropa. Altele sunt aduse de ColorsArt şi alţi deţinători discreţi. Despre partenerii români, Lucian Georges-cu şi a sa ColorsArt Gallery, am mai povestit pe aici. Recent ne-am extaziat de super-isprava cu expoziţia Marcel Iancu, complexă, mare, modernă, inedită, cu catalog, cu oaspeţi de onoare, fiica şi nepoa-ta artistului român din Israel. Expoziţia a ţinut destul de puţin pentru a atrage atenţia unei opinii a domeniului destul de înţepenită, adormită, cu reacţii întârziate, suficient să se trezească după ce