Pasul fără precedent făcut de politicienii de la Ankara, de a permite Guvernului să dea undă verde în orice moment armatei turce să pătrundă în alte state, nu echivalează cu începutul unui război, însă este cea mai puternică ameninţare militară împotriva Siriei din ultimii ani, venită fie din partea Occidentului, fie din partea unui stat predominant musulman.

Turcia se află în faţa celei de-a doua mari provocări militare din partea Siriei, în mai puţin de jumătate de an. În iunie, armata siriană a doborât un avion militar turcesc, un F-4 Phantom, care pătrunsese în spaţiul aerian din largul coastei siriene. De data aceasta, un atac cu mortiere, din apropierea graniţei, a ucis 5 civili turci în localitatea Akcakale. Turcia a răspuns cu foc de artilerie peste graniţă, omorând peste 20 de militari sirieni, conform estimărilor opoziţiei siriene şi ale unui ONG pentru drepturile omului.

NATO, alianţă militară din care Turcia face parte, a anunţat că "susţine Turcia" şi a cerut Siriei să înceteze încălcarea acordurilor internaţionale. Şefii misiunilor diplomatice NATO de la Bruxelles s-au reunit de urgenţă miercuri noapte, pentru a discuta situaţia de la graniţa siriano-turcă.

Unul dintre pilonii pe care se sprijină Alianţa Nord-Atlantică este principiul indiviziunii: dacă un stat membru este atacat, se consideră că întreaga Alianţă a fost atacată, ceea ce dă dreptul la un răspuns militar comun.

La scurt timp după reuniunea NATO, premierul turc Tayyip Erdogan a înaintat Parlamentului de la Ankara moţiunea referitoare la posibilitatea ca Guvernul să aprobe operaţiuni militare pe teritoriul altor ţări.

Mandatul discreţionar al guvernului turc asupra armatei are o valabilitate de un an şi, deşi nu se referă exclusiv la Siria, oficialii turci au făcut referire clară la tensiunile de la frontieră. Una dintre principalele îngrijorări ale opozi