Activele bancare din România se ridică la 90 de miliarde de euro, în timp ce restul activelor financiare (companii de asigurări - 4 mld. euro, fonduri de investiţii - 2,2 mld. euro, fonduri de pensii - 2 mld. euro, portofoliile reale ale investitorilor de pe bursă 2,8 mld. euro) totalizează în jur de 11 miliarde de euro. Aceste cifre arată că piaţa financiară locală este subdezvoltată, iar dezechilibrele existente vor face ca economia să se finanţeze tot mai greu în următorii ani.
Ofensiva puternică a băncilor străine pe piaţa locală din perioada 2002-2008 prin relaxarea puternică a condiţiilor de creditare atât pentru companii, cât şi pentru persoane fizice, pe de o parte, şi prin atragerea economiilor românilor, pe de altă parte, a suprimat dezvoltarea pieţei de capital şi a fondurilor mutuale.
Companiile locale, care s-au putut împrumuta fără probleme, nici nu şi-au pus problema listării la bursă, cu foarte puţine excepţii (Flamingo, Alumil, Teraplast), în timp ce majoritatea românilor au preferat să-şi ţină banii la bancă în loc să-i investească în acţiuni sau fonduri mutuale.
Bursa a fost susţinută până în 2008 mai mult din banii aduşi de fondurile străine de investiţii, însă robinetul s-a închis după prăbuşirea Lehman Brothers şi abia mai picură. S-a ajuns astfel în situaţia în care chiar şi companiile mari şi profitabile de stat, precum Transelectrica, Transgaz, îşi găsesc cu greu cumpărători pe bursă, iar încercarea statului de a vinde 9,8% din Petrom, cea mai mare companie locală, a eşuat anul trecut, deşi compania are profituri record. În aceste condiţii, companiile private nu au niciun curaj să vină pe bursă, ştiind că nu au cum să obţină evaluările pe care le urmăresc sau pe care şi le doresc acţionarii lor.
Companiile nu au la dispoziţie nici varianta finanţării prin obligaţiuni corporative, deoarece această
