Bătăliile politice sînt întotdeauna marcate de înfruntări „sîngeroase“, în care rareori se varsă sînge, dar deseori limbajul atinge culmile indecenţei. De altminteri, frumoasele foloase ale puterii şi necesitatea exacerbării masculinităţii obligă lumea bărbaţilor să se angajeze în lupta politică, iar adversitatea este, fără doar şi poate, o cale de progres (oricare ar fi el). Oamenii vremurilor paşoptiste nu precupeţesc nici un efort şi nici un moment pentru a se bălăcări, calomnia unii pe alţii. Odată taberele stabilite, consulatele ruseşti de la Iaşi şi Bucureşti, administraţia de la Sankt Petersburg, administraţia de la Ţarigrad (Istanbul), gazetele Europei, susţinătorii politici de la Paris sau Berlin sînt cu toţii invadaţi de memorii nesfîrşite, în care calomnia ocupa un loc principal.
DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocări Domnii şi boierii, oamenii politici ai acelor timpuri, descriu în termeni sumbri situaţia din ţară, uitînd, strategic, că fiecare dintre ei a contribuit în egală măsură la construirea unei vieţi politice dezagreabile. Desfiinţarea adversarului este o tactică generală. Celălalt nu are niciodată calităţi, celălalt nu poate fi decît un pericol eminent pentru biata modernitate ce se construieşte cu greu, celălalt nu poate reprezenta nicidecum o soluţie, o altă cale, o speranţă. Expertiza şi experienţa celorlalţi nu pot fi decît pietre de moară pentru evoluţia politică a bietelor noastre provincii, şi aşa înapoiate în raport cu luminoasa Europă. Cît despre caractere... aici sînt scoase de prin cufere mici amănunte din viaţa privată a fiecăruia, capabile să susţină meschinăria, avariţia, cupiditate, micimea, galantomia, prevaricaţiunea, vanitatea, ifosele, apetenţele spre lux şi multe altele care se vor vedea mai jos.
Nic
