Bugetul de publicitate al RMGC s-a diluat vizibil în ultimele luni, iar celelalte companii care vizează aurul românesc nu au preluat încă ”ștafeta”. Coincidență sau nu (personal am ajuns la o anumită vârstă la care nu mai cred însă în ”coincidențe”), mass-media autohtone și-au recâștigat (un pic) din independență. Astfel că protestul activiștilor care s-au legat ieri (miercuri) cu lanțuri la intrarea sediului Guvernului a avut parte de o mediatizare ceva mai consistentă (față de alte ocazii). Mă rog, cea mai mare parte a jurnaliștilor au fost interesați mai mult de elementele de show – eforturile jandarmilor de a tăia cu bonfaierul lanțurile și apoi chemarea descarcerării – decât de fondul problemei.

Pe ici, pe colo a fost menționat însă și motivul protestului – lipsa de acțiuni concrete, dincolo de declarații, ale actualului Guvern în privința respectării transparenței, legalității, informării și consultării publice, precum și a protecției patrimoniului natural și a celui cultural în cazul proiectelor de exploatare minieră a aurului românesc (cap de listă fiind recenta autorizare ”pe șestache” a proiectului de la Certej).

În acest sens, revendicările au fost (și sunt) simple și clare: • Încetarea proceselor de autorizare și avizare a proiectelor miniere până la adoptarea unor măsuri și reglementări clare și coerente referitoare la protecția mediului, patrimoniului cultural și a drepturilor persoanelor din zonele vizate; • Declasificarea reală a informațiilor referitoare la aceste proiecte; • Asigurarea unor consultări și dezbateri publice reale despre aceste proiecte miniere; • Îndeplinirea de către instituțiile și autoritățile publice a tuturor obligațiilor care le revin în privința ecologizării și revitalizării economice a localităților și zonelor în care au existat foste exploatări miniere de stat (legat de această revendicare, detalii pe larg, aic