Primele fotografii aveau nevoie de un timp îndelungat de expunere (ore întregi în 1820, apoi minute şi secunde pe măsură ce mijloacele tehnice progresau), iar copiii erau la fel de neastâmpăraţi şi fără răbdare ca şi în zilele noastre. Pentru a-i ţine liniştiţi şi pentru a putea face o fotografie care să nu fie mişcată, fotografii apelau la un artificiu: mamele micuţilor erau şi ele acolo, dar nu apăreau în fotografie, fiind ascunse, scrie realitatea.net.
La descoperirea fotografiilor în zilele noastre, în care micuţi apăreau ţinuţi în braţe de mame ascunse de feţe de masă sau perdele s-a crezut că era vorba despre un artificiu macabru: mamele ar fi ţinut copiii decedaţi în braţe pentru o ultimă fotografie. Această teorie a fost parţial infirmată, pentru că în majoritatea fotografiilor cu decedaţi -practică foarte des întâlnită în acea epocă- aceştia erau pozaţi în sicriu, dar cazul copiilor era unul special, în care se dorea realizarea unor imagini care să îi arate cât mai aproape de viaţa.
Părerile, scrie Ridiculouslyinteresting.com, sunt împărţite, fiind evident că în majoritatea fotografiilor copiii sunt în viaţă, dar tehnica, în care mama e parţial ascunsă, este una extrem de discutabilă şi, pe alocuri, macabră.
Primele fotografii aveau nevoie de un timp îndelungat de expunere (ore întregi în 1820, apoi minute şi secunde pe măsură ce mijloacele tehnice progresau), iar copiii erau la fel de neastâmpăraţi şi fără răbdare ca şi în zilele noastre. Pentru a-i ţine liniştiţi şi pentru a putea face o fotografie care să nu fie mişcată, fotografii apelau la un artificiu: mamele micuţilor erau şi ele acolo, dar nu apăreau în fotografie, fiind ascunse, scrie realitatea.net.
La descoperirea fotografiilor în zilele noastre, în care micuţi apăreau ţinuţi în braţe de mame ascunse de feţe de masă sau perdele s-a crezut că era vorba despre un artificiu m
