Rareori o manifestare ştiinţifică este consacrată unei realităţi complexe a existenţei umane – moartea – care, în pofida ubicuităţii sale, a dimensiunilor multiple – biomedicale, psihologice, sociale, filosofice, culturale, spirituale, etnice, antropologice şi, nu în ultimul rând, religioase – este ocolită, negată, probabil dintr-un instinct de apărare, de teamă; dacă această atitudine este de înţeles pentru omul de rând, omul de ştiinţă ar trebui să se desprindă de ea, dar iată că nu totdeauna o poate face, fapt dovedit de numărul relativ redus de cercetători şi specialişti care se apleacă, din diverse perspective, asupra subiectului. Tema este mai frecvent abordată (deşi nu suficient) în alte ţări decât la noi (şi în general în estul european), dovada fiind un aspect mai puţin obişnuit, reflectat de conferinţa pe care o vom prezenta în continuare: participanţii străini au fost mai mulţi decât cei din România. Conferinţa internaţională Dying and Death in 18th–21st Century Europe, organizată pentru a cincea oară în capitala simbolică a ţării, Alba-Iulia, a mobilizat 40 de cercetători din 17 ţări de pe trei continente, printre aceştia perso­nalităţi consacrate internaţional, universitari, cercetători, experţi în domenii variate. Multidisciplinaritatea largă, în acord cu dimensiunile şi complexitatea temei puse în dezbatere, a fost o altă trăsătură definitorie a manifestării. Şi-au dat întâlnire în oraşul vibrând de istorie, de cultură, de spiritualitate, sociologi şi asistenţi sociali, istorici, filosofi, psihologi, antropologi, medici (puţini, deşi atât de des confruntaţi cu moartea în exerciţiul profesiei), teologi, etnologi, tanatologi, oameni de cultură, specialişti în servicii funerare. Meritul reuşitei manifestării îi revine şi iniţiatorului şi organizatorului Marius Rotar, istoric, cadru didactic la Universitatea „1 Decembrie 1918“. La organizare şi