Nu e nevoie de o teză specială de doctorat pentru a lectura semnele critice ale societății post-comuniste din ultimii ani, pentru care obiectivul unei normalități sociale, altminteri firescă, se dovește a fi un punct tot mai îndepărtat în conștiința cetățeanului actual.
De la politicieni „care-o fac pe-a popii” la nivel de asumare a mencanismelor eclesiale, la preoții „care-o fac pe-a politicienii” când vine vorba de celebra interogație „eu cu cine votez?”, terminând cu laicatul care, vorba filosofului Nae Ionescu, „odihnește întru ortodoxie”, reduce, în definitiv, toată chestiunea la problematica discernământului personal.
Fundament al eticii aristotelice și verbalizat ca atare, tocmai prin consistența si permanentizarea sa în timp, verbul a discerne, reprezintă printre altele și virtutea supremă în literatura paulină și patristică răsăriteană. Mai poate fi întâlnit și după denumirea de darul deosebirii duhurilor și definit prin capacitatea umană de a alege dintre două lucruri pe cel mai bun și de a-i acorda efectivitate. În acest sens, ideea unui catehism politic în pragul unei perioade electorale, reprezintă un exercițiu social-teologic de mobilizare și resposabilizare a societății măcinată de apucături balcanice, cu stereotipiile „invidiilor frățești”, cu un cler pe măsură - firește fără să generalizăm! -, dominat de instincte orientale, concretizat, în cât mai multe mese, mâncare și voie bună. Cum ne place nouă să ne lăudam când vine vorba despre categorisirea României în plan panortodox: „România - Grădina Maicii Domului”. Până una-alta, nici Maica Domnului, nici Sfinții Petru și Pavel, împreună cu tot Cerul, nu cred că privesc cu ochi buni Bisericile ridicate în numele lor din bani spălați, proveniți din campanii politice subversive, apropo de o etică a sponsorizărilor, pe cât de discutată în occident, pe atât de evitată la noi. Toate aceste o
