Tocmai pentru că aceasta este o meserie atît de importantă pentru naţiunea pe care o serveşte, drumurile vieţii pentru viitorul om politic desăvîrşit trebuie atent păzite de către familie şi comunitate. Încă din primii ani de copilărie, acesta va creşte într-o familie echilibrată, în care membrii săi îşi cultivă cele mai alese sentimente şi se ceartă foarte rar. Copilul viitor om politic nu va creşte în lipsuri care să-i dezvolte ulterior un apetit pentru o îmbogăţire nemăsurată. Părinţii săi vor fi responsabili, ca membrii ai societăţii, învăţîndu-l să fie respectuos, să spună „bună ziua“ cu seninătate, fără să se gîndească la oamenii din jurul său ca la nişte duşmani. Tot părinţii răspund pentru hrana acestuia şi dezvoltarea sa fizică sănătoasă şi proporţionată. Copilul viitor om politic nu trebuie să fie bolnăvicios, pentru că asta ar putea să-i afecteze în rău nivelul de rezistenţă la efortul fizic şi psihic pe care i-l cere viitoarea sa meserie complicată, pentru că va decide asupra destinului oamenilor. Eu merg şi mai departe şi spun că într-o societate normală fiecare familie se va gîndi că cel născut în mijlocul său va fi un viitor om politic şi atunci va face cele enumerate mai sus ca pe nişte lucruri fireşti. Copilul va fi educat să fie curajos fără a se ajunge la un voluntarism periculos. De asemenea, este bine să crească cu animale în jurul său pe care să le iubească, pentru că medicii spun despre copiii crescuţi astfel că sînt mai buni şi mai generoşi. Animalul de companie al copilului nu va fi din rase mari sau periculoase tocmai pentru a nu-i dezvolta tendinţele naturale, umane, spre violenţă şi agresivitate.

Niciodată primele vorbe nu trebuie să fie înjurăturile, ci cuvinte frumoase ca „mama“ şi „tata“. Părinţii vor avea răbdare, făcîndu-i cunoştinţă, încet-încet, prin vorbe şi semne alese, cu lumea pe care acesta o va conduce mai tîrziu. În