"Marele Blond" spune că-i place foarte mult să comunice cu puştii cu care lucrează: "Să înţeleagă ce vreau de la ei, nu să fiu eu căpitanul, iar jucătorii nişte simpli soldăţei!". Mărturiseşte că se simte dator faţă de "tricolori" pentru că a renunţat prea devreme la echipa naţională, la numai 26 de ani
A terminat antrenamentul de dimineaţă cu puştii de la under 15 şi, îmbrăcat în echipamentul "naţionalei", se agită în cantonamentul de la Mogoşoaia să nu le lipsească nimic băieţilor cu care lucrează. "Fac un duş, mănînc repede ceva şi stăm de vorbă, dar nu cred că am timp mai mult de 15 minute", e oferta lui Răducioiu în faţa recepţiei de la baza FRF. Şi a ieşit exact aşa cum şi-a dorit: o discuţie sinceră de 45 de minute, în care şi-a pus pe tavă gîndurile şi ambiţiile. "Marele Blond" s-a întors cu planuri curajoase!
- Radu, s-au scurs deja trei zile de cînd ai început treaba la "naţionala" sub 15 ani. Cum te simţi ca antrenor?
- Plin de entuziasm! Şi la fel i-am văzut şi pe copii! Sîntem acum în perioada de formare a lotului, am lîngă mine o echipă care mă ajută foarte mult şi vreau din tot sufletul să facem o treabă serioasă, profesionistă.
- OK, sună frumos, dar o să intru abrupt în altă problemă: ce i-a venit lui Răducioiu să lase liniştea din Occident pentru bălăcăreala din fotbalul românesc?
- He, he, he! (Îşi trece mîinile prin plete, gînditor). Justin, uite, cred că trebuie să întorc ceva acestui fotbal care m-a creat! Am această datorie morală, mai ales că am renunţat prea repede la cariera de internaţional, la numai 26 de ani. Trebuia să fiu mai bătăios, să nu cedez! E una dintre marile dureri ale sufletului meu, că n-am avut ambiţie să merg mai departe la echipa naţională în nişte momente mai delicate. Am reprezentat prea puţin România, iar această întoarcere în fotbalul de acasă îmi dă prilejul să re
