S-au simţit, s-au atins şi s-au plăcut. S-au luat din dragoste platonică, pe nevăzute. Se iubesc cu ochii minţii!
Când îi vezi pe stradă, par doi adolescenţi îndrăgostiţi lulea. Se ţin de mână şi merg strâns lipiţi unul de altul. Păşesc încet şi îşi vorbesc în şoaptă. El are 38 de ani şi ea 36. Sunt mititei de statură şi n-ai zice că fata lor de 16 ani e săritoare cu prăjina şi a ieşit vicecampioană naţională. Sunt microbişti înrăiţi de mici. Ea e stelistă şi el dinamovist. Merg şi la meciuri, la care nu se uită niciodată. Râd şi rostesc simultan: „Pe stadion, ne place atmosfera!”. Sunt căsătoriţi de 17 ani şi se iubesc ca în prima zi. Dragostea lor, oricât de straniu ar suna, n-are nimic de a face cu atracţia fizică. Asta pentru că nu s-au privit niciodată în ochi. În schimb, se recunosc perfect după miros şi atingeri. Dan şi Loredana Drăgan sunt orbi.
„Ochii minţii văd omul!“
„Eu doar zăresc lumina. Când eram mică vedeam. Am făcut chiar ani de şcoală generală. Puteam să citesc şi învăţasem să şi scriu…”, oftează Loredana. Are degenerescenţă oculară: „Practic, mi se macină retina!”. „Şi eu, cam tot aşa!”, o completează bărbată-său. El a făcut o şcoală specială pentru „ambliopi”. “Aşa le spunea, pe atunci, nevăzătorilor. Am atropie optică. Şi mai am şi strabism şi nistagmus!”, turuie Dan Drăgan.
S-au cunoscut la o şcoală specială pentru nevăzători, la Arad. Ea e din Râmnicu Vâlcea, iar el din Bucureşti. „Da’ mai serios ne-am cunoscut când ne-am angajat la Cooperativa de Invalizi, în ’94!”, o face Dan să roşească pe Loredana. Confecţionau perii de tot felul, pe salariul minim. Acum sunt pensionaţi amândoi. „Am împlinit 16 ani de căsnicie pe 22 septembrie şi Andreea s-a născut pe doi septembrie...”, e mândră femeia.
Dar cum de s-au iubit aşa de tare de la început, fără să se vadă? „Eu după vorbă simt omul. După cum vorbeşte şi se comportă. Poli
