Noua apariţie editorială semnată de prof. univ. Vasile Dem. Zamfirescu se prezintă ca o culegere de eseuri sub un titlu curios: NEVROZĂ BALCANICĂ (Editura Trei, 2012). Scopul declarat al scriitorului este acela de a atrage atenţia publicului cu nivel intelectual ridicat asupra posibilităţilor de a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii prin autocunoaştere în profunzime. Tema unitară şi maniera abordării lasă impresia cititorului că are în faţă mai degrabă un text întreg publicat în foileton decât o culegere de eseuri independente. Fapt este că textele din lucrare au apărut de-a lungul câtorva ani în paginile unei reviste eclectice, înainte de adunarea lor în actualul volum, şi au creat o reală emulaţie. În principiu, eseurile respective se adresează „oamenilor serioşi“, care se sprijină pe o cultură clasică şi, în special, pe lecturi solide şi respectabile. Pentru această categorie de persoane, psiho­logia încă ar putea fi un subiect fantezist ori o ştiinţă capricioasă, cu aju­torul căreia poţi să ajungi la orice con­cluzie doreşti. Chiar autorul se recunoaşte a fi un „cititor clasicizant de beletristică“, dar această calitate nu îl poate opri să tulbure toropeala intelectuală a părţii din public ce percepe psihologia – şi, mai ales, psihanaliza – ca pe o „scamatorie“. În alt plan, rezistenţa fermă în Occident a unor personalităţi ca Bertolt Brecht sau, la noi, neîncrederea şi rezerva lui Constantin Noica în faţa marii descoperiri a doctorului Freud, precum şi lecturile cu întâmplări reale sau plăsmuite din gulagurile psihiatrice, constituie un handicap provocator. Autorul porneşte de la un caz care, în urma psihanalizei, a fost diagnosticat ca „nevroză balcanică“. Urmărind această situaţie particulară, cititorul este condus prin labirintul inconştientului individual şi colectiv, cărora le sunt fixate repere şi formule accesibile. Este definită „în clar“ ne