Mircea Mihăieş (n. 1 ianuarie 1954) este profesor de literatură engleză şi literatură americană la Universitatea de Vest din Timişoara. Între ianuarie 2005 şi iulie 2012 a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Institutului Cultural Român. A fost distins de trei ori cu premii al Uniunii Scriitorilor din România. Cărţi publicate: De veghe în oglindă (1989), Cartea eşecurilor (1990), Cărţile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea (1995), Masca de fiere (2000), Atlanticul imaginar (2002), Scutul lui Perseu (2003), Viaţa, patimile şi cântecele lui Leonard Cohen (2005), Metafizica detectivului Marlowe (2008), Despre doliu (2009), Ultimul Judt (2011), Ce rămâne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha (2012). A scris şase cărţi împreună cu Vladimir Tismăneanu: Balul mascat (1996), Vecinii lui Franz Kafka (1998), Încet, spre Europa (2000), Schelete în dulap (2004), Cortina de ceaţă (2007), O tranziţie mai lungă decât veacul (2011). Împreună cu Mircea Nedelciu şi Adriana Babeţi este coautorul romanului Femeia în roşu.
- Chiar dacă vom discuta, sper, mai multe chestiuni, pretextul acestui interviu este apariţia recentă a volumului "Ce rămâne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha". O primă întrebare: cum se poate trece de la Raymond Chandler şi Leonard Cohen la William Faulkner? Aţi întrevăzut o legătură, o filiaţie între ei?
- Trecerea e foarte simplă: scriu doar despre ce-mi place! Oricât de bizare, derutante şi neserioase (cum mă admonesta dragul meu Dan C. Mihăilescu) ar fi aceste salturi, ele îmi aparţin. N-am reuşit niciodată să-mi reprim curiozităţile, plăcerea sondării unor universuri care, în mod normal, ar fi trebuit să-mi rămână indiferente. Îi invidiez pe cei capabili să petreacă ani şi decenii ocupându-se doar de zona îngustă a unei specialităţi. Cu tot regretul, nu sunt ca ei. Pe mine m-au fascinat întotdeauna in
