Reîntoarcerea, cel mai recent film al apreciatei regizoare Judit Elek (colegă cu István Szabó în „noua generaţie“ de cineaşti maghiari ai anilor ’60), a deschis joia trecută a opta ediţie a Romania In­ternational Film Festival (Ro-IFF), eveniment care are loc la Bucureşti pînă pe 7 octombrie. Judit Elek a fost prezentă la avanpremieră, alături de trei membri români ai echipei acestei producţii filmate în cea mai mare parte în Transilvania: line producer-ul Zsolt Páll şi actorii András Demeter şi Attila Gáspárik. Göteborg, 1980. O femeie trecută de 40 de ani, Katherine – care aparent duce o viaţă de familie fericită alături de soţ, psihiatrul Steve, şi fetiţa lor – şi sora ei vitregă, mult mai tînăra Julie, îşi pierd tatăl. Katie are un coşmar recurent, care o face să se trezească urlînd în plină noapte: aleargă dezbrăcată prin pădure, alături de alte femei goale şi urmărită de cîinii soldaţilor SS, pînă ce cade răpusă de un glonţ. Steve îi sugerează soţiei sale să revină în Transilvania natală, pe care o părăsise în 1944 şi nu o mai revăzuse de atunci, pentru a scăpa de coşmar. În plin război, întreaga ei familie maghiaro-evreiească fusese deportată de către fasciştii unguri aflaţi la putere; doar Katie, ascunsă sub trenul morţii, şi tatăl ei supravieţuiseră Holocaustului. În prezentul acţiunii, protagonista, împreună cu soţul, fiica şi sora ei, ajunge în Ardeal. Este cea mai crîncenă perioadă a dictaturii lui Ceauşescu. Portretul acestuia este pretutindeni, iar raţionalizarea alimentelor şi a curentului electric îi transformă pe oameni în nişte zombies ce stau cuminţi la cozi şi dorm grămadă, pe saltele întinse pe podea, în aşteptarea preaiubitului conducător. Povestea lui Katherine este alternată – şi, într-un final neaşteptat, se intersectează – cu cea a lui Sándor, fostul tovarăş de joacă al eroinei-copil. El a rămas în satul natal, unde a devenit pădurar. E