Am priceput, greu e drept, că Traian Băsescu e de neînlocuit. Din cei 19 milioane de locuitori ai meleagurilor mioritice, excluzându-i ca imaturi pentru o funcție prezidențială pe cei trei milioane și ceva de minori, deci din cei 15 milioane și ceva de cetățeni maturi și votanți, doar Traian Băsescu îndeplinește cerințele intelectuale, politice, patriotice, morale cerute de o asemenea funcție. Noi, în majoritate, am votat să plece. Barroso și alți câțiva mahări mondiali au zis că suntem proști și nu știm ce facem. Ca atare, demisul Băsescu, uzat, corupt, intrigant a fost înlocuit cu proaspătul Băsescu, patriot, iubitor de neam și țară, devotat Europei și cauzei mondiale. În consecință, nimeni, nimeni, nimeni din această țară nu-l poate înlocui. E unic.
Ce ne vom face, Dumnezeule, dacă Băsescu moare într-o zi, de moarte bună, firește, de moartea de care murim toți într-o zi? Ce facem? Ce se va alege de biata noastră țărișoară? Cimitirele, e o vorbă, sunt pline de oameni de neînlocuit. Da, vorba asta ironică, era valabilă cândva. Ea nu-l cuprinde, în înțelesul ei tragic-șugubăț, pe demisul nostru. Aici lucrurile se complică, iar România în întregul ei va pieri împreună cu el. Dă-i Doamne zile să ne mai bucurăm și noi nițel de exercițiul respirației!
Caracterul băsist al unicității a fost până la urmă înghițit de popor. Greu, cu noduri, cu greață. Eu vedeam ca președinte un vârstnic academician cu părul alb, la adăpostul oricărei mizerii morale, care să dea ținută și demnitate funcției. Nu-i bun, n-avem, nu se cade. Acum sunt așezat în fața altei, altor unicități. Cum, nu-i doar Băsescu de neînlocuit? Nu. De neînlocuit e madam Kovesi, procuror general până azi, și de neînlocuit e Morar, tot procuror general peste DNA. Cei doi procurori generali, expirați ca legalitate a mandatului, nu pot fi schimbați decât, eventual, unul cu celălalt. Parcă de neînlocuit
