Problemele specifice amurgului vieţii şi al unei căsnicii sunt redate cu har de marii actori Meryl Streep şi Tommy Lee Jones, în comedia dramatică „Terapie de cuplu“.
Se ştie de multă vreme că americanilor le place să-i ia pe actorii lor cei mai dotaţi, ajunşi la o anumită vârstă respectabilă, şi să-i pună să se prostească şi să se scălâmbăie, în filme cu mai mult sau mai puţin gust, mai mult sau mai puţin nesărate. Totul spre deliciul unor spectatori mai mult sau mai puţin conştienţi de ce văd. Începutul, probabil, l-au dat filmele cu „morocănoşi" ale anilor '90.
Dacă Jack Lemmon şi Walter Matthau constituiau însă un cuplu sudat de decenii, iar filmele respective mai aveau încă un oarecare farmec, anii 2000 i-au văzut, succesiv, în posturi penibile pe mulţi ex-mari actori. A fost astfel rândul unor Diane Keaton, Jane Fonda (ladies first, nu-i aşa?), Jack Nicholson, Morgan Freeman şi - de ce nu? - Robert De Niro (un campion al dării în spectacol) sau Dustin Hoffman şi Barbra Streisand, în interminabila serie cu socri, cuscri etc.
30 de ani de căsnicie
Trebuie spus de la bun început că actualul „Hope Springs" / „Terapie de cuplu", cu Meryl Streep şi Tommy Lee Jones, nu face parte din această (prea) lungă listă de pelicule gerontofile, care merg mai totdeauna pe facila coardă a comediei dezinhibate. În primul rând, cei doi protagonişti se află, într-adevăr, la o vârstă apreciabilă - 63, respectiv 66 de ani -, dar sunt la ceea ce se cheamă apogeul vieţii, cu un pas înainte de vârsta a treia - bătrâneţea reală -, aşadar departe, încă, de a impresiona prin fizicul lor dezagreabil.
Kay şi Arnold Soames sunt un cuplu a cărui căsnicie acoperă 30 de ani şi în care - normal şi firesc - nu se mai întâmplă mare lucru, mai bine zis nu se mai întâmplă nimic. Cea care nu suportă situaţia este Ea, care aproape-l obligă pe El să meargă
