Bulevardul Regele Ferdinand
Continuitatea dinastică, aşa cum s-a realizat ea în istorie prin suirea pe tron, ca urmaş al lui Carol I, a nepotului acestuia, Ferdinand (1865 - 1927), care şi-a câştigat meritat denumirea "cel fidel", dat fiind că, prin conduita sa patriotică, a fost unul din factorii care a dus la Unirea din 1918, devenind cel dintâi rege al "României Mari", şi-a găsit corespondentul şi pe plan urbanistic. Într-adevăr, "Bulevardul Regele Ferdinand" continuă, după intersecţia de la Piaţa Tache Protopopescu, "Bulevardul Carol I".
Comparativ cu acesta, nu se remarcă prin clădiri impozante, dar, în structura oraşului, ocupă un loc important, continuând axa sa est-vest către artere importante ale Capitalei, cum ar fi zona Mihai Bravu şi, mai departe, aceea a Oborului.
Totuşi, şi pe acest bulevard sunt câteva case care au aparţinut unor familii proeminente, cum ar fi "Casa Budişteanu", construită la 1897. În acelaşi an a fost inaugurat şi imobilul care a aparţinut uneia din cele mai importante personalităţi ale muzicii româneşti, "Casa Flechtenmacher".
Pe de altă parte, aşa cum reiese din puţinele fotografii de epocă ce ni s-au păstrat, se pare că avea şi o anumită importanţă comercială, dat fiind că făcea legătură cu zona Oborului.
Pe lângă asemenea clădiri, nici această arteră nu a fost ocolită de procesul de modernizare, reprezentativă fiind din acest punct de vedere aceea în care se află acum Administraţia Financiara Sector 2.
Desigur însă că cea mai reprezentativă şi, în acelaşi timp, cea mai veche construcţie de pe acest bulevard este aceea a "Foişorului de Foc", inaugurat în 1889, realizat după planurile lui George Mandrea, în acea perioadă arhitectul-şef al Capitalei. "Urmaş" al Turnului Colţei ca punct de alertare pentru incendii, dar mult mai înalt (42 m.), spre deosebire de acesta, "Foişorul" a fost gândit p
