Reprezintă cea mai importantă şi mai respectată instituţie a ţării: un respect deloc convenţional, ci unul care face cvasi-unanimitatea societăţii, indiferent de vîrstă ori clasă socială. Cariera armelor – iată unul dintre visele de aur ale tinerilor de ambe sexe din Brazilia.
De ce tocmai armata? Pentru că, şi din acest punct de vedere ca din multe altele, Brazilia seamănă cu Statele Unite, adică cu ţara ce a reprezentat modelul declarat al Republicii atunci cînd ea s-a instaurat, în 1889. Numai că, spre deosebire de armata americană, armata braziliană n-a prea purtat războaie: din fericire pentru ea, de un secol şi jumătate ţara de la Tropice nu s-a angrenat în nici un conflict internaţional. Ultimul război la care Brazilia a participat cu toată convingerea rămîne celebrul război cu Paraguayul din anii 1864-1870, în plin secol al XlX-lea, înainte de Războiul nostru de Independenţă. Cine a ieşit atunci victorios putem deduce cu uşurinţă dacă privim pe hartă dimensiunile Paraguayului (care reprezintă cam a douăzecea parte din Brazilia şi este extrem de slab populat) şi ale inamicului. Prin urmare, un unic război în două secole şi o unică victorie – intrate amîndouă în legendă. De atunci, practic nimic! Dacă excludem prezenţa simbolică a unui mic corp expediţionar brazilian pe frontul din Italia în ultimele luni ale ultimului Război Mondial.
Armata braziliană a servit mai ales la executarea cîtorva lovituri de stat, începînd cu cea din 1889 (detronarea Împăratului) şi terminînd cu cea din 1964.
Par curioase faima, resursele materiale enorme, puterea reală şi simbolică ale unei armate care n-a cunoscut de fapt beligeranţa. Şi totuşi, veneraţia pentru această instituţie rămîne în Brazilia unanimă: armata serveşte la orice, dar nu la război. (Cîte ţări n-ar fi dat orice ca să se afle într-o asemenea situaţie!).
Atunci la ce poate să servească
