Miracolul sănătăţii, al vindecării bolilor, se găseşte chiar lângă noi. De fapt, pretutindeni în jurul nostru: în aerul pe care-l inspirăm, în lumina blândă a soarelui, în plantele de la marginea pădurilor, în hrana cea de toate zilele. Iar o dovadă vie a faptului că adevăratele comori de sănătate sunt lângă noi este şi această legumă, ţelina - un medicament uimitor, pe care merită să-l cunoaştem mai bine

Denumirea sa ştiinţifică este Apium graveo­lens şi vine din latină, unde apium este o de­numire generică dată rădăcinilor comes­tibile, gravis înseamnă puternic, iar olens înseamnă miros. Aşadar, denumirea ştiinţifică a acestei legume s-ar traduce prin "rădăcina puternic mirositoare”, fă­când referire la aroma sa intensă şi care o face foarte uşor de identificat, provenită de la un complex de sub­stanţe cu efecte vindecătoare extraordinare.

Scurt istoric

Strămoaşa ţelinei este o plantă sălbatică, care a cres­cut cu milenii în urmă în zona Mediteranei şi a Mării Negre, unde prefera pământurile umede şi să­rate, bine expuse la soare. Apoi a început să fie îmblân­zită de oameni, care au luat-o în grădinile lor şi au îngrijit-o. Ţelina a fost recunoscătoare pentru grija lor şi a răspuns pe măsură: de la o generaţie la alta, rădă­cina sa a devenit mai mare şi mai cărnoasă, frunzele sale mai fragede, iar seminţele sale bogate în uleiuri aromate. Aşa a ajuns ţelina leguma pe care o cunoaştem azi, fiind răspândită mai întâi în toată Europa şi apoi în toată lumea.

În antichitate, ţelina era atât de populară în Grecia şi în Imperiul Ro­man, încât a fost consemnată în scrie­rile filosofilor, în versurile poeţilor şi în tratatele medicilor, care o conside­rau un medicament deosebit de preţios, recomandat în boli de inimă, reuma­tism, gută şi astenie sexuală. Hipo­crate, părintele medicinei, o numea "selinom” şi o socotea un remediu foarte