Identitatea umană se găseşte, oare, mai cu seamă în limba maternă? Este omul dominat pentru totdeauna de primele cuvinte pe care le învaţă în copilărie? Şi în ce măsură cel care, dintr-un motiv sau altul, părăseşte o anumită ţară şi, implicit, o anumită limbă, adoptând alta şi visând să fie adoptat de un spaţiu cultural străin, e diferit? Întrebările acestea, îndreptăţite toate - şi niciuna dintre ele nouă! - devin şi mai pasionante atunci când e vorba despre opera marilor scriitori care fie s-au afirmat într-o limbă diferită de cea maternă, fie au întruchipat, fiecare în felul său, cazuri de bilingvism.

Intitulat L'Imaginaire des langues, aplicatul studiu al lui Marie Dollé are în vedere tocmai aceste aspecte, plus, desigur, multe altele conexe şi derivate din ele, încercând să evalueze cât mai exact răspunsurile implicate în opera sau luările de poziţie teoretice ale unor autori reprezentativi în acest sens, de la Emil Cioran la Claude Ollier şi de la Samuel Beckett la Milan Kundera, Paul Celan, Julien Green sau Andrei Makine, dar fără a pierde din vedere nici cazurile lui Elias Canetti, Victor Segalen, Gaspar Lorand sau Nancy Huston. Situaţiile sunt diferite şi, fără îndoială, trebuie judecate cu mare atenţie, domeniul limbii şi al limbajului literar poetic fiind, poate mai mult decât oricare altul, imposibil de înţeles prin intermediul simplificărilor schematice sau al unor conscrate clişee ale exegeţilor. Astfel, există scriitori care au trecut de la o limbă la alta, dar fără a-şi închide complet căile de comunicare cu cea maternă Beckett, se ştie, scrie în engleză şi în franceză. Însă alţii, cum ar fi, de pildă, Cioran, lasă în urmă nu doar o patrie, ci şi o limbă (româna), alegând ca, după stabilirea în Franţa, să scrie doar în franceză. Mai mult decât atât, Marie Dollé analizează cu o excelentă înţelegere şi cu foarte bune intuiţii toate aceste situ