La Craiova, pe strada Brestei
- Toamna, păsările călătoare pleacă în ţările calde. Tu te întorci acasă, la cuib. Ce vânt te poartă pe aripi spre România?
- E început de an şcolar (râde), aşa că e normal să-l salut pe d-l primar al Capitalei, Sorin Oprescu, care e şeful meu. Eu sunt delegata lui oficială la primăria din Roma, unde am chiar un cabinet. O punte de legătură vitală între aceste două instituţii şi cetăţenii români din Italia, de problemele cărora se ocupă. Apoi venirea mea aici are legătură cu câteva emisiuni la care am fost invitată, cu câteva persoane cărora le-a fost dor de mine şi cu care am dorit să mă reîntâlnesc. Şi, nu în ultimul rând, are legătură cu faptul că în curând va fi ziua tatălui meu, care împlineşte 81 de ani şi pe care trebuie să-l sărbătoresc aşa cum se cuvine. Asta după ce în august, pe 6, am sărbătorit-o pe mama. Atunci i-am luat pe amândoi şi i-am dus într-o vacanţă în Sardinia, care e o zonă mirifică. Mai întâi am poposit în partea de nord, în Porto Cervo şi Porto Rotondo, două staţiuni superbe, care sunt considerate perlele Coastei de Smarald, după care ne-am mutat în sud, unde ne-am cazat într-un resort elegant, în stil village, cu marea foarte aproape, cu restaurante de toate soiurile... Într-o seară au cântat acolo şi Ricchi e Poveri, care se numără printre preferaţii mamei, aşa că le-am făcut cunoştinţă, le-am făcut fotografii împreună... Ne-am simţit foarte bine! Dar, dincolo de aceste motive, profesionale şi familiale, eu trebuie să mă întorc regulat în România pentru că, pur şi simplu, altfel nu pot: de aici îmi iau eu seva vieţii, de aici îmi iau forţa ca să merg mai departe. Aici e rezervorul de energie al fiinţei mele!
- Locuieşti de 22 de ani în Italia şi mai suspini după acasă? Ce-ţi place atât de mult aici?
Sărbătoare în familie - România este în ADN-u
