Un roman de spionaj* care, fără niciun dubiu, îi va entuziasma pe fanii genului. Autorul e un britanic născut în Scoţia, în 1969, jurnalist, iubitor de chitară, dornic chiar să trăiască din cântec, dar care s-a apucat de scris în anii 2000. Romanul de faţă este cartea sa de debut, a apărut în 2006 şi i-a adus mulţi admiratori.
E un thriller care tratează o problemă foarte actuală şi dureroasă - terorismul internaţional extins după sfârşitul războiului rece, căruia i-a căzut victimă şi capitala Marii Britanii. În vara anului 2007, mai multe explozii au zguduit Londra, cu morţi, răniţi şi mari pagube materiale. Orice nou atac similar ar naşte, în mod cert, panică.
De la o asemenea supoziţie pleacă romanul. Londra a fost din nou teritoriul lovit cu bombe, dar de data aceasta inamicul principal nu mai este decât indirect vreo reţea de terorişti, ci chiar serviciul de spionaj însărcinat, între altele, cu depistarea şi anihilarea atentatelor. Iar în spate, eroul descoperă corupţie, trădare, crime, dar mai ales sentimente foarte umane de ură şi răzbunare, pe care cu greu le-ai imagina la agenţii secreţi. Fără să intrăm în detalii, care sunt numeroase şi admirabile, trebuie să spunem că toate nenorocirile descrise în carte se datorează ranchiunii unui agent extrem de bun, care a urcat toate treptele ierarhice din MI6, în afara uneia, cea supremă, despre care crede că i se cuvenea. "Eu trebuia să fiu Şeful. Aveam idei. Aveam de gând să duc MI6 în mileniul următor." Pentru că nu a fost el cel ales, a preferat să angajeze terorişti care să arunce în aer o linie de metrou, să ucidă mai mulţi agenţi, să ameninţe cu o cumplită explozie la un mare concert anual şi să arunce în aer chiar clădirea MI6. Nimic nu i se părea deplasat pentru a se răzbuna. Era trădătorul, teroristul, dar şi Profesorul. Pentru că cel pe care îl îndrumase în carieră îi va dejuca în cele din u
