După meciul CFR-ului cu Manchester, Tolo face o referire la comentariul de la Dolce, adăugând ceva aparte, ca la teatru, sorry TVR, dar comentariul lor e mai bun. Păi şi pe-ăia de la Digi cui îi laşi? Nu ştiu dacă ne-am boierit sau ne-am „snobit”, fapt e că acelaşi meci a fost transmis în paralel de trei televiziuni! Adevărul e că unul dintre comentatorii de la TVR era băiatul căruia îi remarcasem vocea bună încă de când era crainic sportiv la Tele7, Bogdan Tomulică îi zice, dar care este un izvor nesecat de platitudini. N-a scos nimic deosebit din el la un meci aşa de ofertant, la fel ar fi comentat şi Bistriţa cu Severinul.
În ceea ce priveşte meciul propriu-zis, nu ştiu cât ţine de cald declaraţia lui Iuliu Mureşan, cum că nu s-au făcut de râs în faţa lui Manchester United. Nu s-or fi făcut, dar şi prea mult respect strică. Nişte jucători, cu cât potenţial au ei, fizic şi tehnic, îşi pot creşte cu procente bune randamentul, atât individual, cât şi colectiv, dacă evoluează curajos. Aşa, dacă stau pierduţi în admiraţie în faţa lui Rooney sau van Persie, iese ce a ieşit. De ce au putut fi englezii împinşi în corzi abia în ultimele minute? Pentru că atunci au înţeles ai noştri să-şi asume riscuri. Dacă facem o comparaţie cu Bate Borisov, nu ieşim deloc bine. Bieloruşii nu sunt Anji să-şi aducă staruri adevărate la echipă, dar au înţeles că trebuie să iasă la bătaie cu oricine. Iar rezultatele sunt senzaţionale, borisovii calcă pe urmele ciprioţilor din sezonul trecut.
Am lăsat la urmă certitudinea Şahtar. Că n-a pierdut la Juve nu mai e de mirare. Şi Anderlecht făcuse un 0-0 la Milan, în prima etapă. Punctul câştigat e acelaşi, totuşi câtă deosebire! Şahtar nu mai e o echipă cu complexe de inferioritate, nu se aşează pe două rânduri pentru a zvâcni pe contraatac. Acum îşi permite să ia jocul pe cont propriu chiar şi într-o partidă cu campioana Italiei,
