Un roman interzis de două ori de cenzură a devenit în Iran cea mai vândută carte din toate timpurile - iată o prezentare mai mult decât eficientă ca un titlu să atragă atenţia: "Cel care mă aşteaptă" de Parinoush Saniee. Cartea şi-a găsit drum spre largul lumii: publicată în Italia, a câştigat Premiul Boccaccio, este deja tradusă în alte 15 ţări. În Iran a atins 24 de ediţii, iar al doilea roman al scriitoarei a ajuns la a zecea ediţie şi probabil îl vom citi curând, căci Editura Polirom impune un autor publicându-i rapid, în acelaşi an, cel puţin două cărţi.

"Cel care mă aşteaptă" este primul roman publicat de o scriitoare cu pregătire de sociolog şi pshiholog, care a ales calea ficţiunii ca să facă vizibile pentru un public larg problemele femeii în ţara ei, câştigând o audienţă pe care nu i-ar fi asigurat-o zeci de cercetări şi sute de studii la un loc. Pentru cititorii străini însă, cartea deschide ferestre largi spre o lume extrem de puţin cunoscută.

Scris la persoana întâi, din perspectiva eroinei, romanul narează viaţa unei fete din anii de şcoală până în pragul bătrâneţii, cuprinzând aproape cincizeci de ani de istorie a Iranului, din vremea şahinşahului, trecând prin Revoluţia Islamică şi până în prezent. Miza cărţii o dă atât destinul femeii, cât şi istoria ţării, ce se reflectă în schimbările petrecute extrem de lent, în viaţa de familie, în educaţie şi în mentalitate.

Eroina se numeşte Masume, în persană înseamnă Inocentă, nume ales cu evidentă intenţie de autoare. Copil fiind, se dovedeşte mai inteligentă ca fraţii ei, interesată să studieze, dar asta îi atrage ura lor, ce o va urmări toată viaţa, cu lovituri dure în clipele decisive pentru viitorul ei. Tatăl o iubeşte mai mult, şi pentru că este copilul cel mai reuşit dintre toţi, şi din vinovăţie fiindcă pierduseră o fetiţă din neglijenţă: femeile au privit nepăsătoare semnele bolii