Elev bogat, elev sărac. Ajutaţi elevii de la ţară! Părinţii lor îşi vând animalele pentru a le cumpăra rechizite şi pentru a le achita cheltuielile

A început şcoala şi o tristeţe nesănătoasă a cuprins o parte dintre elevi. Există pretutindeni în ţară şcolari "speciali”. Pornesc de acasă, dimineaţa, către şcoală, de la vila familiei, situată undeva într-un cartier rezidenţial. Îşi parchează maşina luxoasă, chiar şi ultimul model de Ferarri, la vedere, pentru a-i răni pe colegii mai săraci. Sunt îmbrăcaţi la patru ace, cu "uniforme” Versace, poartă la mână ceasuri Tissot şi au telefoane de ultimă generaţie. După ce ies de la cursuri, cu portofelul plin, îşi permit să ia prânzul la cel mai luxos restaurant.

Din păcate, cei mai mulţi dintre elevii din România sunt la polul opus.  Ruşinaţi de propriile handicapuri materiale, vin la şcoală îmbrăcaţi cum pot. În haine ponosite, lustruite doar de dorinţa de a reuşi în viaţă. Pornesc la şcoală din locuinţele lor modeste, mulţi făcând naveta în condiţii precare. N-au rechizite suficiente. Şi-ar dori mai multe cărţi. Mulţi nu au nici telefon mobil, ce să mai spunem de computer! Astfel de copii, şi asta o subliniază chiar ei, îşi permit să-şi cumpere un suc doar la începutul şi sfârşitul trimestrului într-un soi de "serbare” făcută între ei. În weekend, împrumută bani ca să ajungă acasă la familia săracă ascunsă în cătunele uitate de Dumnezeu şi de politicieni. Ajunşi aici, nu mai sunt elevi, nici măcar copii. Spală, calcă, curăţă gunoiul din grajd, participă la munca câmpului, au grijă de frăţiorii mai mici. Sunt în acelaşi timp bucătari, spălătorese, agricultori, menajere, baby-sitter, pedagogi. Cam tot ce înseamnă muncă grea de gospodărie la ţară. Părinţii lor vând câte o găină şi le dau bani de drum pentru întoarcere. Urcă în microbuze hârbuite, nesigure, pentru a ajunge la şcoală, la oraş. După fiecare sfârş