Ce ştiri mai puteam citi astăzi la cafeaua de dimineaţă? De exemplu, că România ar putea să nu mai existe. Remus Borza, administratorul judiciar de la Hidroelectrica, declara că, în condiţiile în care Curtea de Apel Bucureşti a respins ieri tot ce a cerut el, este posibil ca la următorul termen judecătorii să dea cîştig de cauză “băieţilor deştepţi” şi să anuleze intrarea în insolvenţă.

Asta ar reactiva contractele reziliate pînă acum, ceea ce, potrivit administratorului judiciar, ar determina intrarea în faliment. Şi cum acelaşi administrator este de părere că “România nu poate exista fără Hidroelectrica”, concluzia logică e clară, nu-i aşa?

Sigur, şi dacă instanţa ar decide astfel, probabil că Hidroelectrica tot nu ar intra în faliment. În plus, este posibil ca judecătorii să nu decidă în favoarea “băieţilor deştepţi”. De altfel, e evidentă intenţia administratorului judiciar de a face presiuni decisive asupra judecătorilor atunci cînd spune că o astfel de decizie a lor ar arunca România în întuneric şi românii nu se vor mai putea uita la televizor şi nu vor mai putea citi decît la lumînare.

Însă în nici un caz nu trebuia să se ajungă aici, la situaţia în care existenţa unei societăţi atît de importante e decisă de presarea justiţiei cu perspectiva unei catastrofe naţionale, în primul rînd pentru că interesele publice nu pot fi riscate astfel, în al doilea rînd pentru că nu e în regulă ca justiţia să fie şantajată astfel. Situaţia contractelor scandaloase ale HIdroelectrica trebuia soluţionată prin rezolvarea problemei de fond, care e cea a mecanismului politic de conectare a companiei la interese private, nu prin soluţia pompieristică a insolvenţei.

S-a creat un obicei ca oamenii politici (şi administratorii numiţi de ei) să dea vina pe justiţie pentru nerealizările lor, ceea ce nu e în regulă. Responsabilitatea oamenilor politici acoperă