Marţi, pe 2 octombrie 2012, Clujul a fost gazda ce­lui mai prestigios meci oficial de fotbal al anului pen­tru o echipă românească. Manchester United, una dintre cele mai iubite şi mai titrate echipe din fotbalul mondial, a venit în Ardeal pentru a lupta împotriva lui CFR Cluj, pentru o nouă calificare în elita europeană, acolo un­de s-a obişnuit să se dueleze an de an cu Bayern Munchen, Real Ma­drid, Barcelona sau Chelsea.

Clujenii au visat frumos o repriză, timp în care i-au şi condus pe tabela de marcaj pe jucătorii echipei engleze, însă au pierdut, în final, cu 2-1, în faţa unei trupe evident mai puternice.

Dar ceea ce se întâmplă la Cluj e dincolo de realitatea sco­rului. E vorba despre un proiect care acum 11 ani, prac­tic, nu exista. Exista doar o echipă de liga a III-a, fericită să adune la matineu 100 de CFR-işti pensionari, o mână de chibiţi şi câţiva nostalgici ai unor poveşti în sepia, din anii '70. Preluată de omul de afaceri clujean Paszkany Ar­pad, CFR înseamnă azi un nume respectat în Europa, un club cu opt trofee interne câştigate în ultimii 5 ani, un sta­dion de 30 de milioane de euro construit din fonduri pri­vate (şi nu din "tunuri” date banilor publici), un buget anual de 12 milioane de euro, bani investiţi în bucuria şi în pa­siunea a zeci de mii de oameni. Sunt atât de puţine lu­cruri care ne mai adună azi în jurul aceleiaşi idei sau ace­leiaşi pasiuni, încât mândria celor 18.000 de oameni care au venit să-şi vadă pe viu favoriţii împotriva marelui Man­chester chiar face toţi banii. Prezenţa CFR-ului în cea mai impor­tantă competiţie fotbalistică a lumii înseamnă mii de suporteri străini care descoperă Clujul, înseamnă hoteluri de lux închiriate de marile echipe, înseamnă milioane de euro încasaţi de la UEFA şi alte multe milioane aduse de transferurile în marile ligi europene ale celor mai buni jucători de la Cluj, înseamnă, î