Vârsta şcolară mică sau copilăria de mijloc, 6-7 ani, respectiv 10-11 ani, este o perioadă marcată în primul rând de shimbarea de statut social, intrarea copilului în şcoală reprezentând un pas hotărâtor în viaţă. Dacă majoritatea copiilor aşteaptă acest moment, fiind atraşi de noutatea lucrurilor pe care le vor afla, există şi copii pentru care ideea de a merge la şcoală, singuri, fără a-l avea alături pe unul din părinţi, poate reprezenta o experienţă traumatizantă.
Cum eliminăm ”teama de separare”?
“Unii dintre copii îşi vor exprima refuzul sau teama de a merge la şcoală. Acest comportament se mai numeşte şi ”teama de separare” de mediul familial şi nu trebuie să-i sperie pe părinţi fiind un stadiu normal al dezvoltării emoţionale la copii. Încă de la începutul clasei I, se recomandă părinţilor să exercite un control moderat al copilului în timpul lecţiilor, iar spre sfârşitul primului an şcolar, să-i acorde treptat acestuia tot mai multă independenţă şi iniţiativă”, este sfatul dat de Claudia Tăban, profesor-psiholog. Sfatul psihologului vizează şi aspectul încrederii care trebuie insuflată copilului. Important este ca părintele să nu se repeadă la el, întrebându-l de cum îl vede, ce a făcut la şcoală. E indicat ca părintele să adopte o atitudine cât mai prietenoasă, să nu încerce să se transforme într-o a doua învăţătoare. Fără comparaţii cu alţi copii! O altă sugestie ar fi aceea ca părinţii să nu compare copilul cu alţi copii, dacă este în dezavantaj. “În multe cazuri părinţii suferă mai mult decât copiii atunci când aceştia înregistrează rezultate proaste. Nu trebuie făcută o catastrofă din notele pe care le primeşte. O notă mică nu e o etichetă pe copil. A se evita descurajarea prin compararea cu cei mai buni. Fiecare părinte să înveţe să-şi aprecieze copilul, dacă azi nu e bun la matematică poate fi mâine sau poate fi bun la muzică, la desen,
