Încă mai gâfâi după ce, azi dimineaţă, am participat la crosul veteranilor…S-au prezentat la start câţiva bătrânei de vârsta a treia spre a patra. Chiar şi două băbuţe. Lumea de pe margine se manifesta diferit. Unii aplaudau, alţii îşi făceau cruce, se auzeau comentarii de tot felul. Presă, reporteri, ziarişti, ce mai, tot tacâmul.
Unul din participanţi avea pe cap casca de soldat, purtată în tranşee, la război. Altul, avea bocancii, tot de atunci. Câţiva purtau la piept decoraţiile primite după război. Când organizatorul a tras cu pistolul, pentru pornirea în cursă, doi moşulici, probabil aducându-şi aminte de războiul la care au participat, au luat-o la fugă în sens invers. A retragere. O băbuţă de pe margine, aşa s-a speriat de focul de armă, că a leşinat.
Grupul de temerari a pornit „în trombă”, în nici un minut parcurgând mai mult de …zece metri. Doi dintre concurenţi au abandonat după două minute. Alţi trei au ieşit din pluton, spunând: „Gata, pentru anul ăsta, ajunge!” La nici jumătatea cursei, autosanitara era plină. Prinşi în iureşul alergării, unii veterani strigau „Înainte!”, „Nu vă lăsaţi!”, „Pe ei, fraţilor!”, „Mama lor de ruşi!”, „Mama lor de nemţi!”, „Fî periot, na Berlin!”
Cert este că trei din ei au reuşit să treacă linia de sosire, printre care şi una din băbuţe! După ce şi-au tras sufletul, primul a declarat că e român şi românul ştie să fugă!
Al doilea, a spus că dedică premiul tatălui său, care, cu o seară înainte, s-a îmbătat şi n-a mai putut participa ca cros. Băbuţa a explicat reuşita, datorită faptului că, văzând atâţia bărbaţi alergând după ea, s-a temut de „Oarece porniri neortodoxe, ucigă-i toaca!”
La crosul veteranilor din primul război mondial, din păcate, nu s-a prezentat nimeni…
Încă mai gâfâi după ce, azi dimineaţă, am participat la crosul veteranilor…S-au prezentat la start câţiva bătrânei de vârs
