Cele două zile petrecute la Festivalul Internaţional de Poezie de la Sibiu au fost pentru mine un Septemberfest însorit. S-a citit poezie, s-au lansat cărţi, s-a vorbit despre poezie, la Biblioteca Astra şi la Librăria Humanitas. Serile de lectură s-au prelungit cu poveşti fel de fel, dezbateri care migrau de la o masă la alta. O dezbatere despre realism în literatură cu Alexandru Muşina şi Dan Sociu a ţinut o seară întreagă şi a migrat pe străzile Sibiului, cu Ion Mureşan, Andrei Dósa şi Vasile Leac, apoi a fost purtată de la pensiunea Daniel la pensiunea Ela. Iar migraţia a devenit poveste, spusă cu haz dimineaţa la cafea. Acum nu ştiu cum o fi rămas cu realismul în literatură, dar povestea deambulării lui prin oraş e reală, atît de reală încît să devină ficţiune.

Dar treaba cu poezia a fost mai serioasă. Lecturile şi lansările au început de cum am sosit, de vineri după-amiază. Radu Vancu şi Dragoş Varga au vegheat ca totul să fie bine. Claudiu Komartin i-a secondat cu prezentarerea şi traducerea în română a textelor lui Gökcenur şi Dejan Matic. Mi-a plăcut ce-am auzit, mai ales textele poetului turc Gökcenur. Muzică medievală şi renascentistă, muzică clasică. Apoi, a doua zi, sîmbătă, ne-am mutat la Librăria Humanitas, unde, de la 11 dimineaţa pînă seara, cu o pauză de masă şi cafea, lecturile şi lansările au curs frumos. Eram printre cărţi, cu arome de ceaiuri şi cafea. Poezia era la ea acasă, poezie bună, numai cu poeţi unu şi unu. Totul s-a succedat elegant şi firesc. Iar pentru la bonne bouche, seara s-a încheiat cu o lectură a lui Emil Brumaru şi cu lansarea volumului Cerşetorul de cafea, Opere 3. De fapt, a fost cam ca la şezătoare. Emil Brumaru este un povestitor înnăscut, savuros, uşor mucalit, pe care l-ai tot asculta. Combinaţia poetică de la Sibiu a fost reuşită. Degustarea pe măsură. Aşijderea revederea cu oameni dragi, pe car