Cînd să fie momentul adevărului, dacă la noi niciodată nu e momentul?
Cele mai multe din ecuaţiile vieţii de toate zilele sînt formulate aiurea. Cu toate acestea, aşteptăm de la guvernanţi şi de la şefii de toată mîna nişte soluţii corecte, ca să trăim mai bine. Fotbalul românesc, cu 18 cluburi în prima ligă şi cu două serii, la fel de generoase în absurd, în liga secundă, e una din ecuaţiile fără o bază în realitatea socială şi economică, la care aşteptăm în neştire un “mai bine”. Amînăm formularea corectă a ecuaţiei chiar şi acum, cînd Liga a doua pierde de la o etapă la alta nişte echipe, iar în Liga 1 formaţiile promovate prin tot felul de excepţii de la reguli nu numai că afectează spectacolul, dar măsluiesc şi clasamentul.
Faptul că CSMS Iaşi a făcut, în etapa a zecea, schimb pe ultimele două locuri cu alţi nevolnici, cu cei de la CS Severin, a fost adevăratul eveniment, nu instituţionalizarea Stelei pe primul loc. Tot eveniment a fost şi accesul fostei campioane Oţelul în cvartetul de merit al retrogradabilelor, ca urmare a convulsiilor financiare de la club.
Mai grav decît faptul că vorbim de soluţii oneste şi regulamentare, într-un campionat plin de inginerii de toate naturile, e resemnarea cu accente fataliste în această ecuaţie. E atît de evidentă eroarea unui campionat cu 18 echipe încît pari naiv, dacă nu inoportun, insistînd asupra situaţiei. Un fatalism greu de clasificat în istoricul tuturor categoriilor de abandon, întrucît niciodată nu-i momentul potrivit pentru discuţia ecuaţiei. Aşa se întîmplă şi cu bolile cronicizate, dau la iveală boli asociate, între care maladia de fond nu se mai vede. Cum să vii cu un articol despre un campionat cu 16 sau cu unul de 14, şi mai propriu condiţiei economice a României, acum cînd Steaua a învins Copenhaga?! Strici bucuria poporului!
N-a fost momentul nici după jalnica prestaţie a CFR-ulu
