Într-un moment când, la Bucureşti, clasa politică românească, prin luptele ei primitive şi viscerale, face tot posibilul pentru a compromite România în ochii lumii, doi mari artişti aduc la Paris două exemple de sublimă creativitate românească. Primul este Mircea Cantor, laureat al Premiului Marcel Duchamp pe 2011, imens poet vizual, artist conceptual care expune la prestigiosul centru de artă modernă George Pompidou (sau Beaubourg). Al doilea este Cristian Mungiu care, pe data de 27 septembrie, şi-a prezentat în avanpremieră la Paris filmul "Dincolo de coline", recompensat anul acesta la Festivalul Internaţional de film de la Cannes cu premiul pentru scenariu în timp ce actriţele din rolurile principale, Cosmina Stratan şi Cristina Flutur au primit premiul de interpretare feminină.

Voi reveni în numărul următor cu o cronică la expoziţia lui Mircea Cantor, inaugurată marţi 2 octombrie în prezenţa ministrului francez al culturii, o expoziţie care va putea fi văzută la Paris până pe data de 7 ianuarie 2013. Acum însă aş vrea să încerc să descriu imensa emoţie pe care au resimţit-o în seara zilei de 27 septembrie spectatorii, criticii şi profesioniştii celei de-a 7-a arte invitaţi la proiecţia filmului "Dincolo de coline". Precizez că filmul a fost prezentat la Cinematograful Cineaştilor, o instituţie unică în capitala Franţei unde sunt proiectate filme alese după criterii artistice exemplare şi unde au loc apoi şi discuţii în jurul creaţiilor respective. Am avut un moment de profundă bucurie românească în momentul când seara a fost deschisă de un alt regizor de origine română care şi-a câştigat între timp celebritatea, Radu Mihăileanu, şi când i-am auzit apoi pe Cristian Mungiu şi pe actriţa Cristina Flutur luând cuvântul într-o franceză perfectă… Văzându-i acolo pe cei trei, frumoşi, inteligenţi, talentaţi, neinhibaţi, spunând lucruri extrem de interesante