"Fabrici şi uzine" care nu au avut şansa să fie date pe mâna cui trebuia, dar şi afaceri profitabile ale statului date pe bani prea puţini - toate acestea au devenit istorie. Şi pagubele la fel.

Poate că, în sfârşit, s-a încheiat un episod periculos din subiectul Oltchim, deşi lucrurile n-ar trebui să se oprească aici. Poate că Morar şi Kovesi nu vor mai apuca să-şi mobilizeze subordonaţii pentru descâlcirea atâtor iţe care s-au strâns în jurul acelui combinat, sugrumându-i până la urmă activitatea. Sau poate că vor reuşi acest lucru cei pe care îi va propune ministrul Mona Pivniceru în locul lor - dacă vor primi, în final, acordul şefului statului (de semnătura căruia este nevoie pe decretele de numire în funcţii). Ministrul Economiei a "scăpat" de Remus Vulpescu de la şefia Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, probabil pentru că Dan Diaconescu oricum l-ar fi dat în judecată şi pe acesta, şi pe premier, indiferent dacă "oferta" sa de "privatizare" ar fi fost acceptată. Cert este că s-a dovedit din nou cum îşi poate bate joc cineva de oameni bazându-se pe legi interpretabile şi spectacol ieftin până la absurd şi cum autorităţile statului nu sunt în stare să îi apere pe aceşti oameni, aşa cum trebuie să facă în permanenţă.

Luni seară, cei doi lideri ai coaliţiei de guvernare s-au întrecut la proba aruncării cartofului fierbinte spre guvernele anterioare. Este aceeaşi metodă păguboasă, roasă de atâta folosire de către mai toate guvernele din ultimii 23 de ani, de a se văita de greaua moştenire, în loc să caute şi să aplice neîntârziat cea mai bună soluţie, într-un timp cât mai scurt. USL a ratat cu succes şi acest examen. A fost mai importantă pierderea de vreme cu tentativa de suspendare a preşedintelui, în loc să dea atenţie la ce păţesc românii în propria ţară atunci când sunt ignoraţi de autorităţi.