A pierdut numărul accidentărilor. Tot ce-şi aduce aminte e că de fiecare dată revenirile au fost mai multe cu unu. Şi că a consumat tone de ghips. Dar nimic nu l-a doborît
E un bătrînel simpatic. Simpatic şi musculos. Se vede că la viaţa sa s-a războit cu fiarele. Cele metalice şi cele umane. Pe stîngul, îşi ţine nepotul. Cu dreapta, explică. “Asta o am din Anglia, chiar de pe Tamisa”, zice şi-şi duce mîna la genunchi. “Asta e de pe Da Luz. N-am aterizat bine”, continuă, arătînd spre cot. “Bernabeu, tibie şi peroneu! Ha, ha, ha, hai c-am zis-o cu rimă!”. E întrerupt de cel mic. “Bunelule, ne omoară bunica, se răceşte paella, hai în casă!”. “Pe San Jordi, las-o-ncolo de paella, aşteaptă să termine de povestit!”. Vreo 7-8 tovarăşi de generaţie stau cu gurile căscate la poveşti. Le-au mai auzit de 423 de ori, dar tot mai vor. Tot mai vor!
L-au legat de pat ca să-l “îndrepte”
Şi “unchiul” continuă. “Le ţin minte pe toate, pe toate le ţin minte!”. Cinci leziuni la cap: două fracturi de pomete, probleme nazale, contuzii. La unele, a adormit pe gazon. Cînd s-a trezit, în jurul său totul era alb. Şi mirosea a formol. Pune podul palmei pe genunchi. Se scutură puţin, ca şi cum ar vrea să alunge o durere inexistenă. Sau îl doare amintirea? “Şase la rotulă, tată, şase la rotulă!”. Cu artroscopii, cu ligamente încrucişate, cu rupturi, cu tendinită, cu tendinopatie. “Cînd îmi citeau ce am, am crezut că spicuiesc băieţii din vreun dicţionar de ortopedie!” Coboară spre glezne. Oasele-s vălurite: entorsă de gradul doi şi la stîngul şi la dreptul, fisuri, tot tacîmul. “Aaa, să nu uităm şi cotul. Cotul de pe Da Luz. O nimica toată. Luxaţie. Două-trei luni pe bară!”.
“Galeria” de moşi încearcă să-i ridice mingea la fileu. “Rechinule, alţii s-ar fi lăsat, ar fi abandonat. Tu, nu!”. Nu-i plac astea cu Superman, cu nemuritorul. “Mă adunau de pe jos cu şpaclul, mă
