Avem generația „Totul despre sex“ deja îmbătrânită, cu un limbaj deschis despre sex, cu un spațiu rezervat romantismului în mod clar și cu un scepticism moderat în ce privește căsătoria. Am văzut recent „Friends with Kids“ și am găsit noi forme de autoiluzionare romantică a clasei de mijloc. În primul rând, romantismul anilor 2000 nu mai poate exista în mod real fără un limbaj cât de cât porcos și fără ședințe orgiastice combinate cu alcool. Plus certuri dese și totale cu prietenii – toate rufele murdare trebuie scoase la vedere ca să rezolvăm cu adevărat problemele. Noul hedonism presupune pregătire sexuală și romantică aproape ca la olimpiadă. Ani de antrenament intens pentru marele moment, căsnicia, care mai mereu e în filme o resemnare, un eșec. Care chiar și așa, transmite Hollywoodul, e totuși cea mai bună soluție.
În „Friends with Kids“, una dintre acele porcării totale – care sunt însă purtătoare de mesaj politic explicit tocmai pentru că sunt niște filme slabe –, găsim doi prieteni, un el și o ea, care hotărăsc să facă un copil fără să fie implicați într‑o relație. Tot restul filmului este despre cum inevitabil încep să se iubească și să ajungă amândoi lângă copil. Interesant e că tot limbajul romantic rămâne unul extrem de cinic și vulgar, ca o formă de control narcisic continuu: filmul, de un misoginism fără echivoc, este scris și regizat de o femeie (Jennifer Westfeldt). Ultimele replici fac toți banii. El îi spune ei „I want to fuck the shit out of you“. Ea se lasă lasciv pe spate și îi spune, după un moment de ezitare (pentru că el o trădase inițial etc.): „Fuck the shit out of me“. Superb. The end.
Și acum să ne uităm în jur la prieteni amici și ce mai putem depista din numita clasă de mijloc (adică cu ceva bani de o excursie, pe lângă rate). Și începem să punem întrebarea clasică, cu un răspuns sigur: cât de influente sunt romcomedi
