Carla si Bator se apropie incet, aproape pe furis, de terasa baricadata de verdeata. Un brad inalt face de straja, comandant peste tufele aspre si dese. E o liniste ca de duminica, fara zarva, fara vreun suflet pe strada. Carla face un pas, apoi inca unul, pe cararea cea stramta, stiuta doar de obisnuitii casei. Terasa e racoroasa, umeda, cam neprietenoasa. Din casa cu geamuri largi si perdelele trase nu razbate niciun zgomot. Piticii ornamentali de lut dorm, ca dupa o betie. Doi stau intr-o dunga, rasturnati, pupand in sila pamantul. Alti piticoti de plastic spanzura printre crengi, buimaci, parca adulmecand furtuna.
De la Revelionul trecut atarna printre tufe si in brad cabluri cu beculete mici, colorate. Le mai aprind gazdele la cate un chef, cand si cand. Acum, beculetele sunt stinse. Terasa e vraiste. Sticle goale, peturi, scrumiere pline cu chistoace de tigari. Un gratar ars si unsuros, necuratit demult. Un carucior de copil, sosete murdare, jucarii sparte. Carla se apropie de geamul de la terasa si incearca sa desluseasca ceva, inauntru.
-Nu-s acasa, ii spune ea lui Bator, cu oarecare parere de rau.
-N-au unde sa fie. George-i la spital, iar femeile unde sa se fi dus? Ca doar azi e sarbatoare, o incurajeaza Bator.
Carla tot nu-i asa de sigura, ca gazdele sunt acasa. Ar fi pacat. Le-a adus inapoi o oala primita imprumut si, ca sa nu o intoarca goala, a pus in ea o sticla de sampanie buna, de sarbatoare. E Ziua Unificarii Germaniei. Acum peste douazeci de ani, Vestul si Estul si-au dat iarasi mana. In 3 octombrie lumea sta acasa, nu se lucreaza. "Astia din Vest nu s-au prea bucurat de fratiorii lor de dincolo de Zid", gandeste Carla. "Dar parca i-a intrebat cineva! Istoria-i un tavalug. Te prinde, te inalta, te rastoarna, te striveste. Apoi iar te-apuca, iar te-ntoarce, ca nu mai stii care-i susul, care-i josul, ce-i stra
