Sînt ani în care anunțarea premiilor Nobel, nu face decît să confirme asteptările – anul acesta, spre exemplu. In dimineața aceasta, la Stockholm s-a anunțat că premiul pentru fiziologie si medicină va fi împărțit de către John Gurdon si Shinya Yamanaka.

•

In 2007 un grup condus de Yamanaka anunța că celulele umane mature au un număr redus de gene care permite transformarea lor în celule stem. De la început a fost clar că ne aflam în fața unei descoperiri epocale. Cu doar patru gene adăugate unei culturi de celule din piele, se putea rescrie întreaga istorie a dezvoltării biologice. Era demonstrat că putem crea celule stem, pornind de la celule recoltate de la oricine; puteam spera să creăm celule dedicate nu doar unui organ anume, ci si unui pacient anume.

Povestea începea însă cu aproape jumătate de secol mai devreme. Chiar în anul în care se năstea Yamanaka (1962), John Gourdon înlocuia nucleul unei ou de broască cu nucleul unei celule extrase din intestin. ADN-ul implantat a fost acceptat în noul mediu si s-a dezvoltat în adult. Era demonstrat că soarta unei celule poate fi schimbată. Era demonstrat că, pornind de la o celulă matură, clonarea este posibilă.

•

Subiectul a fost fierbinte timp de jumătate de secol si va rămîne continuare fierbinte din mai multe motive.

In primul rînd, oferă speranța – e adevărat, destul de îndepărată – a creării unor celule ‘pe comandă’. Soluția ar fi extrem de utilă pentru foarte multe tipuri de maladii cauzate de moartea unor celule. Spre exemplu, în condițiile unor atacuri de cord – caz în care mare parte din celulele inimii mor; a diabetului – caz în care celulele din pancreas care produc insulina sînt moarte; a Parkinsonului – caz în care celulele care produc dopamină sînt moarte.

In al doilea rînd, se pot creea modele pentru un anumit tip de maladie, prin introducerea unui genom specific