La începutul toamnei, penticostalii români au sărbătorit nouă decenii de la fondarea primei lor biserici, la Păuliş (Arad). Acum sunt a patra putere creştină din ţară.

Potrivit recensământului din 2002, comunitatea creştină penticostală din România este a patra ca mărime. În ierarhia celor 18 culte recunoscute, după ortodocşi, romano-catolici şi calvini urmează Cultul Penticostal Biserica lui Dumnezeu Apostolică. Majoritatea celor 2.600 de aşezăminte de cult au fost înălţate după căderea regimului comunist. Prin forţe proprii, dar şi cu ajutoare de la fraţii americani. Activele „echipe de misiune" americane construiesc pretutindeni biserici: în China comunistă, în India, în ţările Africii şi Americii de Sud. Statistic, fiecare al zecelea contemporan creştin este penticostal.

Deşi, din 1948, penticostalii au fost recunoscuţi ca şi cult creştin în România, Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (ediţia online) continuă să-i definească drept „sectă creştină". Cu precizarea că „în urma posturilor severe şi a serviciilor divine foarte lungi", penticostalul „ajunge la stări convulsive". De-aici, porecla de „tremurici". Dar poate aceasta să motiveze botezul penticostal?

Nevoia de miracol

Despre istoria, doctrina şi practicile cultului penticostal ne-am documentat cu ajutorul lui Ghiocel Moţ, pastor la Biserica Noua Filadelfia din Arad. Doctor în matematică şi profesor la Universitatea „Aurel Vlaicu" Arad, pastorul Moţ nu poate fi pus, nici de departe, în tagma adepţilor lui „crede şi nu cerceta".

Aşa cum arată însă istoria acestei biserici, geneza ei se plasează sub semnul trebuinţei de miracol. În preajma anului nou 1906, un grup de studenţi la un colegiu biblic metodist a decis să-şi petreacă vacanţa creştineşte, într-un campus din Asuza Street (California). După ore prelungite de rugăciuni, cântări şi meditaţie au în