«Întrebați-mă orice, dar nu mă întrebați cum am făcut primul milion!». Nu am reușit încă să aflu dacă John D. Rockefeller a spus asta sau e numai o farsă pe care mi-o joacă memoria. Valabil - în orice caz - este faptul că, de cele mai multe ori, averile sunt clădite pe fundații prea puțin ortodoxe. Și atunci e mai bine să ne închinăm celui „sărac, dar cinstit“?
S-a vorbit de multe ori în cercurile economice despre importanța „mediului de afaceri“. Și de ce contează acesta atât de mult în creșterea PIB, în deciziile investitorilor și, nu în ultimul rând, în bunăstarea populației? În fapt, mediul de afaceri este suma factorilor care influențează activitatea unei companii, plecând de la legile în vigoare și aplicarea acestora până la consumul de apă și săpun pe cap de locuitor. (Recunosc, am exagerat cu acest ultim exemplu, dar mie îmi este aproape imposibil să fac afaceri cu cineva care miroase urât.) În final, toate aceste date se constituie într-o sumă de costuri care trebuie scăzute dintr-o sumă de oportunități. Și așa se naște un plan de afaceri. Ce se întâmplă însă într-o țară precum România, în care mediul de afaceri este dușmănos cu toți jucătorii din piață, mai puțin cu cei aflați la putere? (E încă proaspătă în memoria colectivă o încercare de a schimba regulile după bunul plac în timpul jocului sau decizia câștigătorului unui meci deja jucat doar după negocieri la masa verde.)
Un antreprenor este acela care vede oportunități acolo unde oamenii obișnuiți văd amenințări. Plouă? Nasol, își zice omul de rând, o să ne ude. Excelent, se gândește antreprenorul, o să vând o mulțime de umbrele. Cam așa funcționează schema, într-o simplificare rezonabilă. Pe acest principiu, faptul că legile se schimbă haotic și apoi se aplică preferențial doar unora dintre jucătorii din piață se traduce, în mintea antreprenorului, într-un cost suplimentar, niciodată v
